Dan Nazarcu — După 8 ore de muncă și multe ore în bucătărie
Mi-am propus ca în proiectul ăsta să vă fac cunoștință și cu familia mea sau cel puțin cu membrii familiei mele care sunt pasionați de gătit. Ce prostii spun, sunt mulți pasionați, dar familia e mare. Așa că după interviul cu mama a venit timpul să vă fac cunoștință cu al doilea tată. Al meu tată lucrează acum la un proiect special, așa că îl mai puțin pe hold — al doilea tată este tatăl lui Matei, al meu iubit. Ați înțeles? Hai să mai zic o dată — Dan Nazarcu, tatăl iubitului meu pe care cu mare drag îl pot numi al doilea tată.
De ce? Probabil că una dintre cele mai vechi ,,tradiții” care există pe pământ este ca părinții să-și dorească pentru o fată să găsească ,,un bărbat”. Dragostea modernă are propria ei traiectorie și lucrurile s-au schimbat destul de mult pentru ceea ce numim astăzi familie. Însă, pe cât de greu este să găsești o relație ok, pe atât de greu pare — din ce citesc și văd — să găsești o relație ok în care să te înțelegi cu familia partenerului. We got lucky! Dan aka Padre ne gătea aproape în fiecare Duminică, și de când cu izolarea, sincer mi s-a făcut dor de o vită pregătită de el. Ori de câte ori intram în casă, el stătea în bucătărie, cu toate ingredientele pregătite și cu mâncarea în cuptor, în slow cooker sau în tigaie. Taie totul cu atenție, adaugă sare cu atenție și de fiecare dată când ne așezăm la masă, după fix 2–3 minute zice: Ia ziceți, cum e?
Zic că e al doilea tată nu doar pentru că ne-am conectat foarte mult, ci și pentru că relația pe care o am cu el a fost de mare ajutor și când tata nu era aici, și când era aici. Și mai mult, pe lângă nume, împart și un umor asemănător și personalitatea. Doi Dani, amândoi la fel de mișto.
Gătește de la 8 ani, și de vreo câțiva ani buni, lucrează și ca manager de magazin. Mâncarea face parte din viața lui atât acasă, cât și la muncă. Dar nu se plictisește, ba chiar, gătește cu și mai multă plăcere ori de câte ori are ocazia: Pasiunea pentru gătit cred că vine din copilărie. Am gătit de când aveam cam 8 ani. Ai mei erau plecați la servici, aveam poftă de câte ceva și-mi făceam de mâncare…chestii simple care-mi plăceau — cartofi prăjiți (cui nu-i plac?!), ouă ochi, șnițele, dar mai ales deserturi, gen clătite, cremă de zahăr ars, gogoși, orez cu lapte.
A, și înainte să ajungem Duminică la masă, trebuie musai să ne sune să ne întrebe ce vrem să mâncăm. Iar orice vrem, se face. E ca un restaurant mișto acasă. Și mâncarea atâââââât de bună. Uneori mă întreb cum de mai are chef, după atâtea ore de muncă petrecute printre atâtea ingrediente, dar am aflat acum.
Prin prisma meseriei de manager de magazin ești inevitabil atent la detalii. Urmărești ingredientele mai atent. Înveți să citești etichetele, te uiți la originea și prospețimea produselor. Știi practic să faci cele mai bune alegeri. Poți să le compari. Înveți multe despre alimente și mâncare. După 8 ore de muncă…mai trec 4 ore de muncă :) și abia aștept să ajung acasă să-i văd pe ai mei, să gătesc ceva și să mâncăm, să beau un pahar de vin și…să fim împreună. Nu pot să dau sfaturi legate de ,,dacă să gatești”. Îți place sau nu. Mulți întreabă: stai atâtea ore în bucătărie?! Răspunsul este simplu: da, deoarece faci cu plăcere, faci pentru ai tăi și pentru tine.
După ce am început relația cu Matei, am cunoscut familia la scurt timp după. Matei era fericit că știu să gătesc. Ba chiar mi-a zis că la noi se pune asta cu ,,iubire trece și prin stomac”. Padre gătește pentru toată familia, așa că l-am întrebat cum a fost prima dată când a gătit pentru Teia, soția lui — aka Madre:
Cred că am gătit mușchi de vită. I-a plăcut deoarece am mai făcut de atunci și mănâncă cu plăcere :) Felul preferat de Teia sunt creveții cu roșii cherry la cuptor, lime și pătrunjel.
Iar pentru Matei și Nati (13 ani, smart and cool — the junior of the family): Matei — mușchi de vită cu sos de brânză, iar Nati preferă pizza Margherita.
Vă mai amintiți care era felul preferat de mâncare din copilărie și de ce?
Cred că ciorba de găină. A rămas ca o nostalgie a copilăriei deoarece avea un gust extraordinar la bunici la țară.
Există rețeta perfectă sau metoda perfectă?
Nu cred în rețeta sau metoda perfectă. Pentru cineva pasionat de gătit, cred că este bine să stăpânești câteva reguli de bază, să citești despre mâncare și gătit, să înveți de la adevărați Chefi și să adaptezi în funcție de ceea ce îți place ție să gătești și să mănânci. Începe să-ți placă, încerci rețete noi…și totul se transformă poate de la o necesitate la o pasiune.
Ce nu vă lipsește din bucătărie și care e ingredientul fără de care nu ați putea trăi?
Un ingredient fără de care mi-ar fi foarte greu cred că ar fi familia. De ce zic asta? Dacă ar fi după mine pot mânca un sandviș sau să-mi gătesc ceva simplu. Cei apropiați mă motivează să fac și alte lucruri, să ies din rutină și să diversific ceea ce gătesc, să încerc lucruri noi.
Ce rol are, în opinia dumneavoastră, mâncarea în familie? Mai face parte din cultură, tradiție sau devine o rutină?
Mâncarea în familie cred că îmbină atât tradiția, cât și cultura, dar face și oamenii fericiți. Unora le place să gătească, iar altora să mănânce :) Totodată, este o oportunitate de a sta împreună cu cei dragi.
Dacă ar fi să creați o rețetă pentru cumpărături, cum ar arăta?
Ca o recomandare pentru cumpărături :
Cred că este bine să-ți faci o listă de cumpărături de acasă, să te gândești la ce vrei să gătești (asta ca să nu uiți de ingrediente). Altfel, ori renunți la rețetă, ori te reîntorci la magazin. Totodată, lista de ajută să cumperi cât ai nevoie, și nu mai mult. Așa economisești și nu faci risipă aruncând mâncarea.
La fel, trebuie să structurezi pe categorii de produse ca să fii eficient în magazin. O să câștigi timp. Să fii atent la prețul per kg al produselor și nu la prețul pe unitate de produs (ex. Un produs din aceeași categorie poate părea mai ieftin dacă unul are 200g, iar un altul 250g. Datorită formei ambalajului, par că au același gramaj. Ești tentat să spui că cel de 200g are un preț mai bun, dar nu ește așa.) Vezi o Coca-Cola de 250ml și compară cu una de 330ml. Aceeași formă, același produs. Cel de 250ml pare mai ieftin. În aceste situații este și o strategie a producătorilor, deoarece ești tentat să cumperi un produs mai ieftin, cel cu gramaj mai mic. Așa pare, dar prin comparație este de fapt mai scump. Citiți etichetele și atenție la prețul pe kg!
Există o poveste în spatele fiecărui Chef, majoritatea având rădăcini în copilărie. Credeți că procesul de gătit se mai învârte în jurul acelui fenomen de ,,petrecem timpul împreună” sau se pierde în emisiune, blog-uri, experți, cărți?
Pentru mine este o poveste. Eu sunt pasionat de băcătărie, mâncare, dar nu sunt profesionist. Eu gătesc de plăcere pentru mie și cei apropiați mie și pot spune că sunt autentic. Fac asta pentru mine și ai mei fără să fiu obligat sau să trebuiască să demonstrez ceva cuiva. Pentru profesioniști, acest lucru este mai greu, deoarece au anumite constrângeri și obligații profesionale.
Dacă ar fi să faceți un restaurant, cum s-ar numi și ce s-ar afla în meniu?
Mi-ar plăcea. Cred că ar fi bun un nume legat de familie, mâncare bună. Acasă?! ,,La Mama” :) În meniu aș servi mâncăruri autohtone cu ingrediente locale, rețete tradiționale, dar oarecum interpretate.
Ce ingrediente îl definesc ca persoană și definesc personalitatea lui Dan Nazarcu?
Este o întrebare destul de dificilă, dar cred că mă definesc ingredientele proaspete care dau vitalitate și energie.
Fără de ce nu poate trăi omul, de fapt?
Dragoste, familie și prieteni.
După ce vârstă are gustul vieții alt gust?
O întrebare interesantă. Cred că fiecare vârstă are ,,gustul său”. Când suntem foarte mici, ce poate fi mai plăcut ca laptele. Când creștem, ne place ceva dulce, cum ar fi ciocolata. Creștem și gusturile se diversifică, în funcție de tradiții, experiență, cultură. Ne plac lucruri ciudate, la care poate nu ne gândeam. Facem asocieri între dulce și sărat, picant cu dulce, etc. Dorim să experimentăm și suntem într-o permanentă căutare. Evoluăm și cultivăm gustul.
Ca o concluzie, cred că ,,gustul vieții” este adaptat unei perioade din viață, trecerea fiind oarecum naturală de la o etapă la alta, fără să ne dăm seama.
Un moment din copilăria lui Matei și Nati care o să rămână veșnic pe repeat:
Când făceau wrestling :) Matei fiind mai mare și la propriu și la figurat, îți imaginezi partida dintre el și Nati. El la 70kg, Nati la 20kg.
Cum e viața cu o fată și un băiat?
Este foarte frumoasă deoarece împărtășești o experiență dublă: tată de băiat și de tată de fată. Pare același lucru, dar sunt două experiențe diferite deoarece sunt adaptate în funcție de personalitatea copiilor. Au totuși în comun aceeași dragoste de tată și părinte.
Ce ingredient credeți că lipsește omului, în timpurile noastre?
În timpul ăsta ciudat, cu coronavirus, cred că ne dăm seama că avem multe lucruri minunate de care nu știm să ne bucurăm în mod normal. Cred că ingredientul care ne lipsește este bucuria lucrurilor mici, de zi cu zi. Aici mă refer la libertatea de a ieși din casă, de a te plimba, de a călători, de a ieși în oraș, de a te vedea cu prietenii și familia, de a mânca împreună, a găti, a face cumpărături, de a te îmbrățișa cu cei dragi. Lucruri pe care le-am avut și acum conștientizăm că nu păreau extraordinare, dar cât de importante sunt azi. Dar toate astea vor reveni și sper să învățăm din asta.
Un cântec care merge oricând, oriunde:
Frank Sinatra — My Way (pentru vârsta mea)
Un film care vă unge pe suflet?
Șapte suflete, cu Will Smith.
Cel mai des-practicat ,,tic” atunci când nu puteți sta degeaba?
Dau din picior :) De asta știu sigur și poate si altele, dar pe care nu le conștientizez.
Băutura care merge la aproape orice fel de mâncare și ce recomandați?
Un vin alb este recomandat când mănânci pește,
Un vin roșu la carne de porc sau vită.
Cred că este și o chestiune de gust. Poți sări peste tipare și să bei în loc de un vin roșu unul roze. Plăcerea ta, gustul tău.
Vinul preferat îl cumpăr din magazinul în care lucrez, Carrefour. Este o gamă variată, cu preț bun și pot analize și compara în detaliu. Cumpăr vinuri locale autohtone atunci când călătoresc pe la noi sau în străinătate.
Iar acum vă las cu Frank Sinatra și mâncare bună.
