DeMancare cu Greta Apostol
Dupa mai bine de 3 ani de lucru constant cu si pe Social Media, am realizat ca nu ma mai impresioneaza orice profil de influencer, blogger, arta, brand. Asa ca am dezvoltat un pattern de a tria orice mi se pare ca e un simplu copy-paste de la altcineva/alt profil. Imi place sa caut #foodie pe Instagram pentru ca imi iau inspiratie pentru retete mai usor decat pe un Google, iar pe locul doi sunt caietul cu retete al mamei si canalele de food de pe Youtube. Insa intr-o zi nu aveam deloc inspiratie si nu imi sarea nimic in ochi din search-ul de pe Instagram, si uite cum mi-apare-n cale pe story-ul prietenului meu Chef Bogdan Alexandrescu, aka Dexter, Greta.
Greta Apostol sau @DeMancare, m-a prins dintr-un story. Un profil foarte clean cu retete care iti lasa gura apa. Dar mai mult, cum eu sunt pasionata de energii, am simtit o conexiune. Ca sa nu va mai zic ca am zambit larg cand am vazut numele Roy Choi in acest interviu :) Greta face ce eu cu mintea mea creativa nu am putut face niciodata, si anume sa dau viata unei poze cu un preparat. Si probabil ca multi simtim asta. Dar ea nu o face ca ceilalti, si asta m-a facut sa ma indragostesc si mai tare de arta ei. Arta ei care nu se opreste doar la Instagram, poze/stories, mancare.
Eu sunt Greta, foodie, art director in concediu de maternitate si ilustratoare in timpul liber. Indragostita de anything creative si pasionata de culori in tot ceea ce fac.
Stiti vorba aia: Eu cand ma fac mare, vreau sa fiu ca…
Fix feeling-ul ala. O mama misto, super cool, o femeie puternica si creativa care e pura inspiratie in digital. Stiti deja, eu sunt destul de critica, in special cand vine de modelele pe care le avem in viata. Si sincer, abia astept sa o scot pe Greta la o cafea si sa o povestesc intr-un audio pentru ca merita. Merita sa o cititi si sa o auziti, sa o urmariti si sa o lasati sa va inspire. Asa ca, nu va mai tin eu de vorba, ci o las pe ea. De mancare, cu Greta.
Ca tot ziceam de Instagram si cat de pretentioasa sunt eu, dar pana la urma, it’s what we “feed on”, nu? Care este approach-ul tau din acest punct de vedere si cum a pornit, ulterior, construirea profilului DeMancare?
I get you, sista! Am pornit de la gandul ca nu vreau sa postez doar cateva poze si 3 hashtaguri, ci sa construiesc povesti frumoase si sa transmit un mesaj prin mancare, pentru ca in jurul fiecarei farfurii graviteaza povesti de familie, traditii, gusturi uitate sau poate chiar reinventate. Incerc sa transmit cat mai mult din valoarea emotionala a mancarurilor pe care le gatesc si poate macar putin sa ii inspir si pe ceilalti sa traiasca povesti de iubire cu fiecare bite.
“De Mancare” a aparut initial sub forma unei pagini pe Facebook prin care voiam sa ii raspund mamei la intrebarea ,,Mai mama, da ai facut si tu ceva de mancare?”. De la ea am furat bazele a ceea ce fac astazi si tot de la ea m-am inspirat cel mai des.
Am vazut foarteeee multe pareri si pareri despre cum toata lumea a inceput sa gateasca si sa posteze despre asta. Care e parerea ta legat de acest lucru? E oare un lucru grav ca oamenii aleg sa gateasca — si uneori sa si posteze despre asta?
E minunat ca oamenii au inceput sa gateasca mai des si e si mai bine ca sunt mandri de ceea ce le iese. Sharing is caring pana la urma, daca este facut cu mai mult decat dorinta de show off, ii inspira pe cei din jur si incurajeaza sa faca si ei mai des asta. Problema apare atunci cand devine un gest mecanic, forma si nu continut, sunt multe lucruri pe care vrem sa le impartasim, important sa ne intrebam uneori si daca ceilalti vor sa vada asta.
#DeNearuncat — cat de des ai intalnit asta si sa imi spui, daca poti, cand s-a intamplat sa faci si tu asta — sa arunci mancare de care efectiv nu te foloseai?
Atunci cand l-am trimis in lume pe #DeNearuncat incercam sa gasesc cat mai multe modalitati prin care sa nu mai risipesc mancare. Ma enerva la culme ca suntem tara care arunca 6000 de tone de alimente zilnic si nu voiam sa mai fiu si eu unul dintre cei care contribuie la tot acest waste. Am aruncat si eu multe la viata mea, and it didn’t feel good. Aruncam fie mancare pregatita in cantitati mai mari decat as fi avut nevoie, produse cumparate mai multe decat apucam sa consum sau alimente care poate nu mai aratau la fel de bine ca in prima zi. Intalneam si auzeam des asta, in familie, printre cunoscuti si mai ales in fiecare jurnal de stiri de dupa Sarbatori.
De-a lungul timpului, in zona de food au aparut tot felul de carti, emisiuni TV, canale de Youtube, influenceri — tu de la cine te inspiri? Or better said, ai putea sa recomanzi din cele mentionate anterior, cateva inspiratii pentru oamenii care vor sa exploreze mai mult zona de food?
O sa incep cu cliseul Jamie Oliver, ce sa-i faci daca omul isi face bine treaba? M-a inspirat mereu de la retete, styling, cauze in care s-a implicat si storytelling. Va recomand absolut orice carte a lui va pica pe mana, dar mai ales “Jamie’s 15-Minute Meals recipes” — a fost prima mea carte de bucate, inca o vad ca pe o Biblie.
In perioada aceasta de #StamAcasa ii vanez toate live-urile pe instagram lui Massimo Bottura, fiecare seara e o seara de gatit in bucataria lui.
Le iubesc pe “Pasta Grannies” pe Youtube, o serie minunata cu bunici din cele mai ascunse cotloane ale Italiei, care gatesc paste de care nici nu ati auzit pana acum, promit!
Iar din Romania o adoooor pe Chef Marcela! O doamna din Arad, care gateste in general combinatii din cotegoria: In cuptor avem cel mai traditional cozonac, in timp ce pe aragaz pregateste un Curry cu lapte de cocos, lime si ghimbir.
In materie de carti din Ro, sunt fascinata de bijuteria “Carpathia: food from the heart of Romania” a Irinei Georgescu, e perfecta de la coperta, selectia de retete si fotografiile de basm.
Ce inseamna stoc, in opinia ta? Am vazut un fenomen destul de exagerat (bineinteles, s-a mai intamplat si inainte) de cumparaturi. Ce crezi ca nu iau oamenii in considerare si poate ar trebui sa invete din evenimentele recente?
Oamenii nu iau din pacate in considerare faptul ca nu doar ei sunt singurii care au nevoie de acele alimente, nu iau in considerare ca multi poate nu isi permit acele 5 pachete in plus de faina pe care si le iau. In situatii de genul acesta, oamenii par lipsiti de empatie si acaparati de o disperare complet nejustificata.
Daca nu ai consumat anumite produse pana acum, nu o vei face nici acum. Un stoc real ar trebui sa fie format din 50% alimente proaspete pe care le poti consuma si gati in perioada urmatoare si 50% alimente conservate/uscate pe care sa le ai in casa in cazul in care ulterior nu vei mai putea iesi la cumparaturi.
Din fericire in aceasta periaoda putem comanda online de la majoritatea hypermarketurilor, dar mai ales putem contribui si sustine producatorii locali care cresc cu mana lor legaturi intregi de bunatati, iar ei au nevoie mai mare decat oricine de sustinerea noastra acum.
De cate ori gatesti pe saptamana?
Gatesc zilnic cat ne trebuie pentru cele 3 mese ale zilei, si pentru ca imi face placere, dar si pentru ca o cantitate mai mare de mancare creste si riscul sa fie aruncata, sa ne plictisim de ea sau sa se strice. Supele sau deserturile sunt singurele care acopera uneori mai multe zile.
Un fel de mancare pe care ori de cate ori l-ai gati, nu te-ai satura nici de proces, nici de gust:
Paine. Iubesc tot ritualul, de la maia, framantat, crescut, coptul cu emotii, sunetul le care il scoate painea abia iesita din cuptor. Crocantenia primei felii taiate si mangaiate cu unt, sare, ceapa rosie si putin cimbru.
Felul de mancare preferat din copilarie si de ce?
Smantana pusa intr-o farfuriuta de ceai, cu putina sare deasupra si coaja de la paine. O mancam cu toata fata si eram mereu murdara pe nas.
What’s your take on fast-food?
Nu sunt super big fan fast-food on a daily basis, dar mi se pare o parte mega importanta street food-ul experimentat in locuri noi si vacante, te aduce mai aproape de oameni si cultura. La noi fast food-ul inca inseamna ingrediente de proasta calitate, preparate in conditii la care ti-e teama sa te gandesti. Dar ma bucura ca festivalurile au inceput sa creasca nisa food truck-urilor cu mancare misto, facuta de oameni pasionati.
Interviul asta nu e doar despre mancare, ci si despre ingredientele oamenilor. Daca ar fi sa creezi o reteta sau o lista de ingredienta care te definesc ca persoana, care ar fi acelea?
Am zile de dulceata de trandafiri sau caramel sarat, zile de unt si usturoi. Dar cel mai des busuioc si-un praf de sare.
Ingredientul care simti ca le lipseste oamenilor — in general?
Rabdare. Si in viata si-n mancare.
Cum e viata de Art Director?
Viata de art director e un continuu rollercoaster, e genul de job de care nu te poti plictisi, care te invata si te face sa apreciezi rabdarea. Te tine in priza pentru ca fara a invata si creste constant nu poti sa ramai relevant.
O sa recunosc ca sunt una dintre putinii norocosi care fac ceea ce le place si ca designul se gaseste in tot ceea ce fac, de la un layout, o ilustratie sau un planting gandit cu mult inainte.
Ce alte hobby-uri mai ai?
Ilustratia. Imi umple sufletul de bucurie fiecare moment in care apuc sa mai ilustrez cate ceva. Puteti vedea ce mai mazgalesc pe
https://www.instagram.com/aelenagreta/
Daca ar fi sa iti petreci o luna din viata intr-un restaurant, alaturi de un Chef, unde ai alege sa fie?
In Vegas, la “Best friend”, alaturi de Roy Choi, blenduind sosuri si marinade.
Esti Instagrammer si Art Director — cum poti descrie “visual storytelling-ul” din 2020 si cat de importante sunt aparentele in online?
Trending e tot mai mult “realul” in tot ceea ce tine de comunicare in zilele noastre. Publicul nu mai poate fi vrajit la fel de usor cu o poza nefiresc de frumoasa si un vlog excesiv de fericit.
Ca noi toti, publicul rezoneaza cu experiente si produse reale, la care are acces sau pe care le poate trai. Iar asta se aplica si in storytellingul vizual:
Raw, clar, mai bine si real.
Am testat-o pe piele mea si intotdeauna am mai mare succes cu o poza spontana facuta in 20 de secunde, dar onesta si apetisanta, decat o compozitie pompoasa, prea gandita care poate da senzatia de staged.
Ceva ce oamenii inca nu stiu despre Greta este:
Ca a mancat pentru prima data Salata Boeuf in 2020.
O melodie care merge oriunde, oricand:
That’s amore — pentru mood si pentru pizza
Un film care te unge pe suflet:
vicky cristina barcelona — pentru muzica, mancare, cast, locatie.
Ultima data cand am gatit, am uitat sa:
Sa opresc cuptorul, asa ca am ars o tava intreaga de nachos.
Prima data cand am gatit, am uitat sa:
Pun sare. Era ceva ce inca nu mi se intiparise ca gest si incercam sa ma mint ca se poate si fara.
Mancarea pentru tine este: liniste.
