Despre viață și mâncare, cu mama
Ne-a dat mama niște rețete de fericire și tips & tricks pentru în bucătărie
Cine știe ce mă întrebi și poate nu știu să-ți răspund. Dar ea a avut mereu răspunsuri pentru mine, pentru că încă de mică puneam 1000 de întrebări. Mama e pentru mine, cam ce probabil că multe alte mame sunt pentru copii lor: cea mai mișto. Dacă ai mai citit articolele mele, probabil că ai aflat și că mama nu a avut o copilărie frumoasă, dar a reușit cumva — nu știu cum — să nu se lase afectată de acest lucru, și cam așa e ea la aproape 46 de ani (I know, am o mamă tânără):
Cine este Mihaela? E mama ta. (râde) O persoană simplă, modestă, pufoasă.
A lucrat de 16 ani în maternitatea din Moreni, orașul în care peste ceva ani avea să se mute cu tata și cu noul lor copil. Eo. A adus pe lume și a îngrijit mai mulți copii decât am eu acum verișori, și îi ține minte și acum pe toți. La fel de multă grijă a avut și de mine și de tata, poate un mic mai mult decât ar fi trebuit, și poate de-aia acum amândoi încercăm să o convingem să ne lase și pe noi să avem grijă de ea.
Deși vârsta nu i se citește pe față, la fel cum nici munca de atâția ani — prea grea pentru cât a putut să ducă — și nici bătăile prin care a trecut de mic copil, a ajuns în punctul în care dacă ar fi să își dorească un singur lucru ăla ar fi liniștea. Acum, spre exemplu, îmi place să fac lucruri care nu sunt…cum să zic eu…stresante. Lucruri care mă fac să alerg, să fiu de colo-colo. Pentru că…am realizat că trece timpul pe lângă noi și când realizăm cât a trecut stăm și ne gândim: a, de ce nu am făcut altfel, fără rapiditate și agitație și stres.
Mi-a zis că dacă ingredientul care o descrie pe ea cel mai bine este cu siguranță ceva dulce, lumea are un gust foarte amar. Din toate punctele de vedere. Răutatea, invidia…ce zicem noi că e răutate, în general. Cred că nu există nimeni care să nu aibă de-a face cu așa ceva. Ar trebui doar să recunoaștem. Că na, nu ne spunem lucrurile în față. Mai bine pe la spate, nu? Și când spunem adevărul, doare. Că așa ne-am învățat.
Și în cazul ăsta, mama, ce ingredient le lipsește oamenilor?
Sufletul. În ochii unui om vezi sufletul. Un om îți poate transmite tot dintr-o privire. De acolo pleacă totul. Multora le lipsește sufletul, așa zic eu.
Hai să vorbim și despre mâncare…îți mai amintești când ai gătit pentru prima dată, ce și cum a ieșit?
Râde. Da. La 14 ani. Am făcut o varză cu cârnați și am făcut-o….potroacă. Am frecat-o cu sare, că așa am văzut la mama, și când fierbea, am pus la sare…
Și acum ce îți place să gătești cel mai mult?
Gătesc orice. Ciorbele, probabil. Îmi place să fac ciorbe. Dar știi că pot să fac orice :D
Legat de gătit, mama zice că ea crede că toată lumea ar trebui să știe să își gătească. De ce? Eu cred că oricine trebuie să știe să facă câte puțin din orice. Tati, spre exemplu, a învățat să facă interioare pentru că cineva ne-a distrus apartamentul, la fel cum a învățat să tundă și vopsească pentru că cineva i-a distrus părul mamei. E important pentru tine, ca om. La fel cum tre’ să știi și gustul muncii de sus, și de jos. Dacă tu consideri că ai ajuns ,,cineva” sau ,,undeva” cum se zice, nu înseamnă că gata, nu îți mai gătești că nu ai timp, chef, nu mai ștergi tu praful. Ce faci dacă realizezi că toate astea se duc și trebuie să faci singur? Acum, cu tot ce se întâmplă, văd că mulți tineri gătesc. Ar fi bine să iasă cu ceva din asta.
Îți mai amintești ce ți-am gătit eu pentru prima data?
Știu când mi-ai făcut tort de ziua mea. Când am împlinit 39 de ani. Am fost șocată.
Te-ai gândit vreodată ce ai vrea să fac eu? Și ce ,,gust” a avut vestea că termin facultatea doar cu examene și mă angajez, fără să mai merg efectiv la facultate?
Nu. De-aia te-am luat când aveai 8 ani la noi la serviciu, să vezi ce facem și să înțelegi ce înseamnă munca de jos. Când mi-ai dat vestea…hehe, nervi și agitație. Dar am zis că totul e la alegerea ta. După o vârstă, nu poți să impui ceva copilului sau să ai reguli stricte.
Dar acum? Cum e să vezi rezultatul deciziilor mele?
Îmi place foarte foarte foarte foarte mult.
Ce sfat ai pentru părinți?
Probabil să lase libertate copilului după 18 ani. Adică, să îl/o lase să facă alegerile cu care se simte ok. După 18 ani oricine are dreptul să aleagă ce face.
Ce gust are căsătoria dupa 25 de ani?
E super bună. E la fel ca la început. Nu știu cum în ziua de azi nu rezistă căsătoriile. Mulți zic că ține de respect și de caracterul fiecăruia, dar e și despre nepăsare — adică să nu-ți pese prea mult de oamenii din jur și ce zic ei — Dacă pleci prea mult urechea la părerile din jur, nu îți poți organiza relația. Nu trebuie să fi nici dependent, nici să lași în nepăsare. La fel și cu atracția, să zic așa. Știi că noi ne înțelegem doar din priviri. În plus, toată lumea are greutăți în familie, dar trebuie să știi să lași unul de la altul.
Ce i-ai gătit prima dată?
Salată de boeuf. Când eram însărcinată cu tine. Am frecat o oră și jumătate la maioneză că îmi era frică să nu se taie.
Și el ție?
Paste cu legume.
Și te-ai reîndrăgostit de el?
Daaaa :))
De ce mâncarea mamei sau a bunicii are un gust atâââât de bun?
Cred că fiecare are stilul lui. Ingredientele de multe ori sunt aceleași. În momentul în care faci mâncare pentru familie, o faci cu dragoste. Dacă nu gătești cu dragoste și pasiune, nu iese. Să nu zici: lasă că arunc acolo că se fierbe, lasă că dau eu drumul la foc, lasă că fac, fac, fac. Mâncarea trebuie gătită cu atenție.
Ce nu îți iese niciodată?
Să nu mă pui să fac plating. Niciodată nu m-am axat pe aspect, ci pe gust.
Ce gust are viața la 46?
Pentru mine, obositoare, dar frumoasă. Sunt fericită că familia e bine.
Dar în afară?
Din perspectiva mea, oamenii vor să plece în altă țară pentru partea financiară. Cum am făcut și noi. Dar nu este ușor. Dacă exagerăm în tot, cum suntem învățați — hai să cumpărăm cât mai mult — ajungem în același punct ca aici. Dacă știi să te chibzuiesti, da, merită să pleci. E foarte greu. Nimeni nu crede că e greu, dar este. Dacă nu îți permiți să stai singur (sau singuri în cuplu), stai într-o casă cu alți oameni. Și nu poți sta liniștit. În schimb, da, că tot vorbim de mâncare, acolo mâncarea e ieftină comparativ cu salariile.
E fericirea despre bani?
Poți să ai câți bani vrei, dar nu cred că aduc liniștea. Fericirea e pentru mine familia, sănătatea.
Cum e să ai o fată de 25 de ani și tu să ai 46?
Putem vorbi orice și te pot ajuta cu orice sfat, zic eu.
Vrei să fi bunică, este?
Dăăăăăăăăăăă.
Dacă ar fi să schimbi ceva la viața ta, ce ai schimba?
Of, să nu mai muncesc fizic atât de mult și să fiu mai relaxată.
Ce nu trebuie să îți lipsească atunci când gătești?
Cheful. Apoi ingredientele.
Ce ai gătit ultima dată?
Mazăre cu cârnați.
Ce îmi gătești după nebunia asta?
Salată boeuf.
Și până să terminăm interviul, apare și tata în spate. Zice ceva, mama se întoarce la cameră. Apoi tata zice: gata, l-am comandat.
Mama: Ce ai comandat?
Tata: Frigiderul.
Mama: Daneeeee, ai zis că ne uităm împreună.
Tata: Ce? De ce te uiți așa? Oricum aveai nevoie de frigider că ăla nu mai e bun…
Mama: Vezi, așa e după 25 de ani de căsătorie.
Și acum, de-ale mamei — aveți noroc că și-a schimbat telefonul și nu mai are toate pozele:
