Povești Mondiale: Toate drumurile duc la Moscova (IV)
Moscova se vrea a fi cea de-a 3-a Romă. Ea se poziționează ca succesoare de drept a Romei și a Bizanțului, ca centru al adevăratei lumi creștine. Mulți au spus că fotbalul e o religie, dar dacă e așa, e, probabil, politeistă. Cine poate ști, înainte de Judecata de Apoi a fluierului final, al cui zeu e mai mare acolo sus sau jos, în iarbă?!
În fine, s-au mai văzut minuni și, o dată, s-a văzut chiar mâna Lui. Sunt convins că Diego ar fi exclamat, în dialog cu Providența:
„Am dat cu mâna să Te iau de picior!”
Nu ne-o va spune nouă, niciodată.
Pentru cei care au eșuat înaintea brațelor deschise ale lui Cristos Mântuitorul, la Rio, acum e momentul căinței. Cidade de Deus a rămas în amintire, azi, toate drumurile duc la Moscova.
Fotbalul poate fi parte a ecumenismului, poate reface unitatea universală a celor care se bucură de el, dar poate fi și crud, nedrept. Nu stai foarte bine în teren când propria-ți țară te tratează ca pe-un infidel: Andrés Escobar. Însă, acum, pe străzile Moscovei sunt numai oameni bucuroși, cântece și steaguri, deși, toți șitu că:
azi s-ar da cu VAR pe Mâna Lui Dumnezeu.
Fiecare argentinian înțelege că reclamele făcute de Quilmes îi împing pe jucători doar până la primul pas pe iarbă. Că Papa poartă drapelul, dar nu aleargă. Că Dumnezeul lor s-a retras și, cu el, marile lor victorii, chiar dacă l-a trimis în lume pe fiul Său unic, Messi-a-șteaptă încă să se ridice la cer.
Printre muritori, am plecat spre Piața Roșie. De pe Domodedovo am luat trenul (foto) spre poveste. O superbă nebunie în el, brazilienii și argentinienii își cântau supremația, pe rând, unii în fața celorlalți.
Apoi, am coborât, cu toții, la metrou. Fantastic!
Când am ieșit la suprafață am întâlnit o mare de culori ale tuturor naționalelor prezente și ale multor ce nu s-au calificat.
Apoi cântecele. Cântecele!
Brazilienii spun așa: „Mil gols, mil gols…Só Pelé, só Pelé…Maradona cheirador!!!”.
Argentinienii le răspund mereu:
„ Brasil, decime que se siente
Tener en casa a tu papá
Te juro que aunque pasen los años
Nunca nos vamos a olvidar
Que el Diego te gambeteó
Que Cani te vacunó
Que estás llorando desde Italia hasta hoy
A Messi lo vas a ver
La copa nos va a traer
Maradona es más grande que Pelé!”
Dincolo de minunata dispută sud-americană sunt mexicanii, al căror „Cielito lindo” nu te poate lăsa indiferent, chiar dacă nu îl cântă Enrique Iglesias & Luciano Pavarotti, ci suporterii, în cor:
„ Ay, ay, ay, ay
Canta y no llores
Porque cantando se alegran
Cielito lindo, los corazones”
Nimeni nu are nevoie de traducere, atunci când emoția e acolo.
Apoi, m-am întâlnit cu prietenii mei care veneau din Suedia, lângă statuia ce îi reprezintă pe Minin și Pozharsky, eroii care au eliberat Moscova de sub ocupația poloneză, în 1612. Ne-am strâns mâinile și am ridicat
Steagul României în Piața Roșie!
Pentru noi, aici a fost începutul Cupei Mondiale.
Restul e istorie, iar istoria e scrisă în articolele ce urmează.
