Povești Mondiale: Nizhny Novgorod. Mircea Lucescu. Meciul! (V)
Am zis că vom fi parte din povestea Cupei Mondiale indiferent dacă ajungem sau nu la meciuri. Fan Fest-urile nu sunt chiar atât de rele, gândeam noi. Am cumpărat bilete de avion, de tren, cazări în Moscova și Sankt Petersburg, începând din 2017.
Biletele pentru meciuri aveau să fie puse în vânzare, la o dată viitoare, pe site-ul FIFA. Când s-a întâmplat asta,
am fost suficient de norocoși cât să primim șansa să alegem între câteva meciuri.
Nu aveam idee unde se află Nizhny Novgorod, știam doar că e pe Volga. Dacă Volga nu e un argument suficient, m-am gândit că aș putea ajunge unde nu a ajuns nici măcar mister Cornel Dinu. Prietenii mei veneau din Suedia, iar la Nizhny avea să joace Suedia. De la Moscova se ajunge ușor, cu trenul, iar calendarul ne ajută.
Acestea fiind zise, în cele 15 minute pe care le ai să iei o decizie pe site-ul FIFA, cumpărăm bilete la Suedia-Koreea de Sud, meci mare!
Biletele și FAN ID-ul ne vin acasă, prin poștă, total neașteptat, treaba decurge conform indicațiilor de la FIFA, fără întârzieri sau alte impedimente.
Între timp, aflăm despre Nizhny că a fost locul în care, în 1612, Kuzma Minin și prințul Dmitry Pozharsky au organizat mișcarea de eliberare a Moscovei de sub stăpânire poloneză. Mai departe, în secolul XX, Nizhny a fost numit Gorky (1932–1990) de către sovietici, în cinstea scriitorului fondator al socialist-realismului, originar din oraș, Maxim Gorky (1868–1936). De asemenea, aici erau fabricate celebrele mașini „Volga”, iar sub zidurile impresionantului său Kremlin se află Muzeul Echipamentului Militar și o flacără eternă care arde în amintirea soldaților căzuți.
După ce am trecut puțin prin istorie și literatură ne-am trezit ajunși în gară. De acolo, am luat-o la pas, via Kremlin, spre stadion, pe cea mai frumoasă stradă din centrul istoric al orașului, Bolshaya Pokrovskaya.
Cred că am avut dreptate când am bănuit că în Nizhny nu a ajuns niciodată Cornel Dinu, însă nu știam că aici îl vom întâlni pe marele său rival, Mircea Lucescu.
Eram printre tancuri când am dat cu ochii de Nea Mircea. Mi-a luat ceva să procesez informația, dar eram sigur că e el. Prietenii mei mi-au spus că e de la căldură, însă eu m-am întors să verific și am avut dreptate. L-am salutat respectuos și l-am întrebat ce face în Nizhny. S-a bucurat să vadă un român, deși el nu avea probleme cu limba. Mi-a zis că a venit să urmărească Suedia, pe care avea să o întâlnească în toamnă, ca selecționer al Turciei. Apoi am făcut câteva poze, ne-a întrebat cum de am ajuns noi acolo, ne-a spus că ține cu Brazilia, cam de prin ’70 și că ne vom revedea în Sankt Petersburg.
La câteva momente după, eram deja fiecare la locurile noastre și așteptam să înceapă meciul. Emoția nu încape între spațiile dintre litere atunci când încerci să le folosești pentru a scrie cuvinte. Ne-a copleșit, dar am plecat de la stadion cu atât energie de parcă am fi câștigat noi.
