Povești Mondiale: Nopțile Albe din Sankt Petersburg (VI)
Cu câteva zile în urmă am îndeplinit visul copilului care am fost: am văzut, din tribună, un meci la Cupa Mondială. De aici în colo, totul avea să fie bonus.
De la Nizhny ne-am întors la Moscova, unde am vizitat fabulosul Muzeu al Cosmosului. Apoi am plecat cu trenul spre Sankt Petersburg, călătoria asta a fost colosală precum stepa rusă.
Erau atât de multe vagoane legate unul de altul încât credeai că ajung până la Vladivostok, de pe loc. Fiecare vagon avea câte o stewardesă care îți scana pașaportul și îți spunea ce loc ai, nu avea nevoie să îți vadă biletul. Apoi, te conducea la compartiment și îți oferea mâncare, ceai, apă, suc, fructe, ciocolată, căști, pastă și periuță de dinți, ochelari de somn, papuci de unică folosință și, la prezentarea fiecăruia adăuga:
Inclusive! Inclusive!
Părea c-am nimerit în Orient Express și gândindu-mă la Agatha m-am speriat de crimă. Prea ni se ofereau multe ca să nu iasă rău.
Ajunși la Sankt Petersburg, ne-am cazat și am mers la Fan Fest, urma Rusia-Egipt. Ne-am făcut un selfie, l-am postat pe Facebook și ne-am pregătit de meci.
Dacă Dzyuba și oamenii lui îi înving pe faraonii lui Salah, se califică în fazele eliminatorii, pentru prima dată după Mexic ’86 (selecționata URSS). Pentru selecționata Rusiei, ca stat independent, ar fi prima participare dincolo de faza grupelor, la o Cupă Mondială.
Pentru a evita orice suspiciune de blat, organizatorii le-au oferit egiptenilor șansa de a avea baza de antrenament în Cecenia. Mo Salah a fost făcut cetățean de onoare, chiar de către Ramzan Kadyrov, în Grozny, la un banchet oferit în cinstea egiptenilor. Gicu Grozav, Torje sau Pancu nu au avut șansa asta.
Rusia 3–1 Egipt. Dzyuba și Salah își fac datoria, fiecare înscrie câte un gol și toată lumea e fericită.
Ce a urmat în Fan Fest, în Piața Kazan și pe Nevsky Prospekt a fost cea mai mare manifestare de bucurie a poporului rus, probabil, de la Sputnik încoace.
RA-SI-IA! RA-SI-IA! strigă toți. Strigă și brazilienii, mexicanii sau costa-ricanii, strigăm și noi prinși în valul de emoție ce s-a revărsat din Neva pâna la Marea Nordului.
Cu echipa calificată, Festivalul Nopților Albe prinde o altă dimensiune. Una ce nu va putea fi depășită niciodată.
Într-un an obișnuit, festivalul celebrează sfârșitul anului școlar și vara din Sankt Petersburg. Vara în care nu se face niciodată noapte datorită apropierii de Cercul Polar. După 21 aprilie, abia 22 august aduce prima noapte. Până atunci, cerul de apus nu devine niciodată negru.
2018 le-a oferit rușilor cea mai frumoasă sărbătoare imaginabilă, iar minunata „Scarlet Sails” a ajuns la Palatul de Iarnă sub privirile a milioane de oameni adunați sub formidabilul foc de artificii.
După toată nebunia asta, ne-am retras la Daiquiri Bar, lângă Fan Fest, și am băut cu fanii lui Zenit care îl simpatizau teribil pe Nea Mircea (fostul lor antrenor). Le-am arătat poza și ne-am împrietenit.
Spre ora 02.00 am primit un mesaj pe Facebook, legat de selfie-ul nostru de mai devreme…
