Coronavirus: lovitura de ciocan și dansul
Traducerea articolului în engleză al lui Tomas Pueyo (sursa)
Cum ar putea arăta următoarele 18 luni, dacă liderii lumii ne câștigă timp
Acest articol este o continuare a articolului: Coronavirus: De Ce Trebuie Să Acționezi Acum, cu peste 40 de milioane de vizualizări și 30 de traduceri.
Rezumatul acestui articol:
Măsurile severe împotriva răspândirii coronavirusului luate astăzi ar fi necesare doar câteva săptămâni. Dacă le luăm, nu ar trebui să fie un vârf foarte înalt de revenire a infecțiilor după relaxarea acelor măsuri. Și totul poate fi făcut cu costuri rezonabile suportate de societate, salvând, în schimb, milioane de vieți în tot acest proces. Dacă nu luăm măsuri severe, zeci de milioane de oameni vor fi infectați și mulți vor muri. Vor muri nu doar cei care fac boala, ci și cei care suferă de alte boli și care nu pot primi îngrijirea medicală corespunzătoare atunci când sistemele medicale vor intra în colaps.
În doar o săptămână, mai multe țări au trecut de la afirmații de tipul — Coronavirusul ăsta nu e mare lucru — la declararea stării de urgență. Și totuși, multe alte țări încă nu fac mare lucru în privința asta. De ce?
În fiecare țară se pune aceeași întrebare: cum ar trebui să răspundem? Răspunsul nu este încă evident pentru toată lumea.
Unele țări precum Franța, Spania sau Filipine au impus între timp ordine severe de izolare la domiciliu. Alte țări precum SUA, Marea Britanie sau Elveția, s-au tărăgănat, propunând doar treptat și cu multă ezitare câteva măsuri de distanțare socială.
Iată ce informații vom acoperi în continuarea acestui articol, însoțite de multe grafice, date și modele simulate din numeroase surse:
1.Care este situația actuală?
2.Ce opțiuni avem?
3.Care este singurul lucru care contează acum: Timpul
4.Cum arată o strategie eficientă împotriva coronavirusului?
5.Cum ar trebui să privim impactul economic și social al contextului?
Până la finalul acestui articol, vei înțelege următoarele lucruri:
Sistemul nostru sanitar deja colapsează.
Țările au două opțiuni: fie ripostează agresiv acum, fie se vor confrunta cu o epidemie masivă.
Dacă aleg să se confrunte cu epidemia, sute de mii de oameni vor muri. În unele țări, chiar milioane de oameni.
Și alegerea epidemiei nici măcar nu garantează că nu vor mai apărea și alte valuri de infecții, ulterior.
Dacă ripostăm agresiv acum, vom reduce mult numărul deceselor.
Vom mai lua din presiunea enormă pusă pe sistemul sanitar.
Ne vom pregăti mai bine.
Vom învăța mai multe.
Omenirea nu a fost niciodată capabilă decât acum să învețe mai repede despre ceva.
Și avem nevoie să învățăm, pentru că știm foarte puține lucruri despre acest virus.
Iar toate astea combinate ne vor ajuta să obținem ceva vital: ne vor câștiga timp!
Dacă alegem să ripostăm agresiv, lupta va fi puternică acum, dar va scădea gradual în intensitate.
Vom sta izolați în case câteva săptămâni, nu luni.
După care, ne vom recâștiga, treptat, din libertățile pierdute.
Nu vom reveni imediat la normalul pe care îl știam.
Dar ne vom apropia foarte mult de ceea ce era normal pentru noi și, în cele din urmă, ne vom recâștiga normalitatea.
Și putem face asta cu toții, în timp ce luăm în considerare și necesitățile economice!
Iată ce trebuie să facem.
1.Care este situația actuală?
Săptămâna trecută v-am arătat graficul de mai jos:
V-am arătat cazurile de coronavirus așa cum s-au înregistrat ele în lume, în afara Chinei. Cel mai clar se vedeau atunci pe grafic Italia, Iran și Coreea de Sud. Pentru a putea vedea și celelalte țări în care se așteaptă să crească foarte mult numărul cazurilor, a trebuit să fac zoom pe colțul din dreapta jos, unde se văd foarte multe linii colorate, una peste cealaltă. Ideea era că toate țările alea care abia se distingeau atunci pe grafic urmează să se alăture curând celorlalte trei țări sever afectate.
Iată ce s-a întâmplat între timp.
Așa cum am prezis, numărul cazurilor a explodat în mai multe țări. Aici am putut să vă arăt doar țările cu peste 1.000 de cazuri. Câteva observații:
- Spania, Germania, Franța și SUA au toate astăzi mai multe cazuri decât avea Italia în momentul în care a instaurat carantina generală
- Și alte 16 țări au astăzi mai multe cazuri decât avea regiunea Hubei în momentul în care a instaurat carantina generală: Japonia, Malaezia, Canada, Portugalia, Australia, Cehia, Brazilia și Qatar au mai multe cazuri decât Hubei, însă, deocamdată, sub pragul de 1.000 de cazuri. Elveția, Suedia, Norvegia, Austria, Belgia, Olanda și Danemarca au toate peste 1.000 de cazuri.
Observați ceva ciudat la lista asta de țări? În afară de China și de Iran, care s-au confruntat cu o răbufnire copleșitoare a cazurilor, și de Brazilia și Malaezia, toate celelalte țări de pe listă sunt țările cele mai bogate din lume!
Credeți că este din cauză că virusul afectează doar țările bogate? Sau, mai degrabă, din cauză că țările bogate au mai multe mijloace la îndemână de a testa și a identifica virusul?
Este puțin probabil ca țările sărace să fie imune. Clima caldă și umedă probabil ajută, însă nu are cum să prevină o izbucnire a epidemiei — dacă ar fi fost așa, epidemia nu ar fi apărut și în Singapore, Malaezia sau Brazilia.
Cea mai credibilă interpretare este aceea că fie noul tip de coronavirus a avut nevoie de mai mult timp să se răspândească în acele țări (pentru că fiind mai sărace sunt și mai puțin interconectate, deci se circulă mai greu de la una la alta). Fie este deja acolo, dar țările sărace nu au putut să investească în testarea populației pentru a oferi o imagine reală a cât de răspândit este virusul acolo.
Oricum ar fi, dacă este adevărat, majoritatea țărilor vor fi afectate de acest coronavirus. Este doar o problemă de timp până când se vor vedea clar epidemii și în țările sărace și până va fi nevoie să se ia măsuri.
Dar ce măsuri pot lua țările afectate?
1.Ce opțiuni avem?
De când am publicat articolul de săptămâna trecută, tonul discuțiilor s-a schimbat și multe țări au început să ia măsuri. Iată câteva exemple:
Măsuri luate în Spania și Franța
La una dintre extreme, avem Spania și Franța. Mai jos avem cronologia măsurilor luate de Spania.
- Joi, pe 12 martie, președintele a respins ideea că autoritățile din Spania au subestimat natura acestei amenințări pentru sănătatea oamenilor.
- Vineri, au declarat stare de urgență.
- Sâmbătă, au adoptat următoarele măsuri:
- Oamenii nu au voie să iasă din case fără motive întemeiate: cumpărături, mers la muncă, la farmacie, la spital, la bancă sau la compania de asigurări (acestea din urmă ca justificări extreme)
- Este interzisă scoaterea copiilor din casă, pentru plimbări sau pentru vizite la prieteni sau rude (cu excepția situațiilor în care este necesară îngrijirea unei persoane, care se va face cu măsurile recomandate de igienă și distanțare fizică)
- Toate barurile și restaurantele sunt închise. Se acceptă doar ridicare de comenzi de tip take-away.
- Toate activitățile sociale sunt interzise: evenimente sportive, filme, muzee, evenimente ale municipalităților etc.
- Nunțile se țin fără invitați. Înmormântările se țin doar cu câteva persoane.
- Transportul în masă rămâne deschis.
- Luni au fost închise granițele.
Reacțiile sunt diametral opuse. Unii oameni apreciază aceste măsuri în timp ce alții își exprimă revolta și indignarea. Diferențele dintre cele două categorii/opinii sunt ceea ce încercăm să împăcăm în continuare, prin acest articol.
Cronologia măsurilor aplicate în Franța este similară, cu excepția faptului că francezii sau avut nevoie de mai mult timp ca să le pună în aplicare. Iar atunci când au făcut-o, au făcut-o cu mai multă agresivitate. De exemplu, au suspendat deja obligativitatea plății de chirii, taxe și utilități pentru micile afaceri.
Măsurile aplicate în SUA și Marea Britanie
SUA și Marea Britanie, la fel ca Elveția, sau amânat mult implementarea măsurilor. Cronologia pentru SUA a fost următoarea:
- Miercuri, 11 martie — limitări privind migrația persoanelor
- Vineri — declararea stării de urgență națională, FĂRĂ impunerea de măsuri de distanțare socială
- Luni — guvernul îndeamnă populația să evite restaurantele și barurile, la fel și participarea la evenimente cu mai mult de 10 persoane. Încă nu s-au IMPUS măsuri de distanțare socială, totul a rămas la nivel de sugestie.
Multe state și orașe din SUA iau însă inițiativă și încep să promoveze măsuri mult mai stricte.
În Marea Britanie măsurile au fost similare: foarte multe recomandări, foarte puține impuneri.
Aceste două grupuri de țări ilustrează două abordări extreme ale luptei împotriva coronavirusului: atenuare și suprimare. Să înțelegem ce înseamnă fiecare.
Opțiunea 1: Nu facem nimic
Înainte să facem asta, haideți să vedem care ar fi efectele deciziei de a nu face nimic, asupra unei țări precum SUA:
Acest fantastic calculator epidemic ne ajută să înțelegem ce se poate întâmpla în diferite scenarii. Sub grafic sunt factorii cheie care determină comportamentul virusului. Observați că infectările, cu roz, ating un vârf de câteva zeci de milioane la o anumită dată. Majoritatea variabilelor au fost păstrate în mod implicit. Singurele modificări sunt ale factorului R de la 2.2 la 2.4 (corespunde mai bine situației actuale, așa cum se poate vedea în partea de jos a calculatorului epidemic) ale ratei de fatalitate (4% în cazul colapsării sistemului medical, așa cum arătam în articolul anterior), ale perioadei de spitalizare (scăzută de la 20 la 10 zile) și ale ratei de spitalizare (scăzută de la 20% la 14% conform celor mai severe și critice cazuri. Țineți cont că Organizația Mondială a Sănătății estimează o rată de spitalizare de 20%) conform celor mai recente cercetări. Nu în ultimul rând, observați că aceste numere nu schimbă cu mult rezultatul final. Singurul element care face diferența este rata de fatalitate.
Dacă nu facem nimic: toată lumea va fi infectată, sistemul medical va colapsa, iar rata de mortalitate va exploda, urmând să moară aproximativ 10 milioane de oameni (liniile albastre). Dacă 75% dintre americani ar fi infectați și 4% ar muri, vom vorbi de 10 milioane de decese sau de 25 de ori mai mulți morți decât au avut SUA în Al Doilea Război Mondial.
Probabil că vă gândiți: vorbești de foarte mulți morți, eu am auzit că ar trebui să fie mult mai puține decese!
Într-adevăr, cu atât de multe numere care se vehiculează, e foarte ușor să devenim confuzi. Însă nu contează decât două numere: numărul celor care vor lua virusul și se vor îmbolnăvi și numărul celor care vor muri în urma acestei boli. Dacă doar 25% sunt bolnavi (pentru că ceilalți sunt purtători încă fără simptome, prin urmare nu sunt luați în evidență la numărul total de infectări), și rata de fatalitate este de 0.6% în loc de 4%, tot ne putem aștepta la aproximativ 500.000 de decese în SUA.
Așadar, dacă nu facem nimic, probabil numărul deceselor va fi undeva între aceste două valori: 500.000, scenariul cel mai optimist, și 10 milioane, scenariul cel mai pesimist. Prăpastia dintre cele două este dată de rata de fatalitate, prin urmare este crucial să înțelegem mai bine acest aspect. Ce anume cauzează moartea în cazul persoanelor infectate?
Cum ar trebui să privim rata de fatalitate?
Acesta este același grafic ca și mai înainte, doar că de data asta ne uităm la numărul persoanelor care necesită internare în loc de numărul persoanelor infectate respectiv decedate:
Zona colorată cu albastru deschis reprezintă numărul oamenilor care vor avea nevoie să meargă la spital, iar zona cu albastru închis numărul celor care au nevoie să ajungă la terapie intensivă. Pentru terapie intensivă se estimează un vârf de peste 3 milioane de persoane.
Comparați acest număr cu numărul paturilor de la terapie intensivă disponibile în SUA (în prezent 50.000, cu capacitate de dublare la nevoie). Dar acest număr este reprezentat pe grafic cu linia punctată roșie.
Nu, nu este o eroare.
Linia punctată roșie este capacitatea de paturi pentru terapie intensivă a SUA. Toți cei aflați peste acea linie s-ar afla în stare critică dar nu ar avea acces la îngrijirea necesară și este foarte posibil să moară.
În loc să ne uităm la numărul paturilor de terapie intensivă ne-am putea uita și la numărul aparatelor de ventilație mecanică, dar rezultatul ar fi aproximativ același. În prezent sunt mai puțin de 100.000 de ventilatoare în SUA.
Din cauza asta au murit atât de mulți oameni în Hubei și de asta mor atât de mulți oameni zilele acestea în Italia și în Iran. Și totuși, rata de fatalitate în Hubei a fost mai mică tocmai pentru că au putut să construiască 2 spitale aproape peste noapte. Nici Italia și nici Iran nu au această capacitate. Foarte puține alte state, poate chiar niciunul, nu are această capacitate. Așa că nu rămâne decât să vedem ce se va întâmpla la capitolul acesta…
Așadar, de ce se estimează rata de fatalitate la 4%?
Dacă 5% dintre bolnavi au nevoie de terapie intensivă pe care nu o putem oferi, majoritatea lor vor muri. Este o realitate de necontestat.
În plus, date mai noi sugerează că severitatea cazurilor din SUA este mai mare decât a celor din China.
Mi-ar fi plăcut ca acesta să fie ultimul aspect negativ, însă mai este unul…
Victimele colaterale
Numerele discutate până acum indică doar decesele care ar putea surveni din cauza coronavirusului. Dar ce se întâmplă, de fapt, atunci când întregul sistem medical colapsează în fața nevoilor pacienților infectați cu coronavirus? Cei care suferă de alte afecțiuni ar putea muri din lipsă de îngrijire corespunzătoare.
Ce se întâmplă dacă faci un atac de cord iar ambulanța ajunge în 50 de minute în loc de 8 minute (prea multe alte cazuri de coronavirus). Și atunci când ajungi la spital nu au loc pentru tine la terapie intensivă sau nu este niciun medic disponibil să te îngrijească imediat? Mori.
În SUA se fac 4 milioane de internări la terapie intensivă anual și 500.000 (aproximativ 13%) dintre acei bolnavi mor. Fără paturi la terapie intensivă, rata celor care mor s-ar apropia mai degrabă de 80%. Chiar dacă, să spunem, doar 50% dintre cei care au nevoie la terapie intensivă din alte motive nu primesc îngrijire și mor… Asta ar însemna că pe parcursul unui an de epidemie se va ajunge de la 500.000 de decese la 2 milioane! Așadar, mai adăugăm 1.5 milioane de decese din categoria victimelor colaterale.
Dacă se va permite răspândirea coronavirusului, sistemul de sănătate american va ceda și vor muri milioane de oameni, poate chiar mai mult de 10 milioane.
Iar acest raționament este valabil pentru majoritatea țărilor. Resursele de paturi de terapie intensivă, aparate de ventilație și personal specializat sunt similare celor din SUA sau chiar mai puține. Incapacitatea de a ține sub control răspândirea coronavirusului ar însemna prăbușirea sistemelor medicale și decese în masă.
Incapacitatea de a ține sub control răspândirea coronavirusului ar însemna prăbușirea sistemelor medicale și decese în masă.
Opțiunea 2: Strategia de atenuare
Atenuarea răspândirii virusului pornește de la următoarea premisă: “Este imposibil să prevenim infectarea populației, prin urmare este mai bine să lăsăm virusul să își facă efectul și să încercăm doar să reducem vârful infectărilor. Să facem curba infectărilor un pic mai lină, astfel încât situația să fie și ea un pic mai ușor de suportat și de gestionat de către sistemul de sănătate.“
Acest grafic apare într-un studiu foarte important, publicat în weekend de către Imperial College London. Aparent, publicarea lui a determinat Marea Britanie și SUA să își modifice strategia.
Este un grafic destul de similar celui anterior. Nu identic, dar echivalent din punct de vedere al conceptului. Aici, situația în care Nu Facem Nimic este ilustrată de curba neagră. Fiecare dintre celelalte curbe reflectă ce s-ar întâmpla dacă am implementa măsuri din ce în ce mai restrictive de distanțare socială. Curba albastră ilustrează efectul celei mai severe măsuri de distanțare socială: izolarea celor infectați, carantinarea celor care ar putea fi infectați și separarea bătrânilor. Această curbă albastră este, în linii mari, actuala strategie pentru coronavirus a Marii Britanii, deși, pentru moment, este o strategie pe care autoritățile o sugerează, nu o impun.
Din nou, linia roșie reflectă capacitatea paturilor de terapie intensivă, de data aceasta pentru Marea Britanie. La fel ca și în cazul SUA, linia roșie este extrem de aproape de partea de jos a graficului. Iar toată suprafața schițată pe grafic deasupra liniei roșii indică pacienți infectați cu coronavirus, care cel mai probabil vor muri din cauza lipsei de resurse în materie de terapie intensivă.
Chiar și prin încercarea de a atenua efectele infectării, serviciile de terapie intensivă vor fi depășite vreme de mai multe luni, ceea ce va crește numărul victimelor colaterale.
Ar trebui să fim șocați. Când auzim că ”Vom încerca să luăm niște măsuri de atenuare a răspândirii virusului”, ceea ce ni se spune, de fapt, este că ”Vom suprasolicita în mod deliberat sistemul sanitar, crescând rata de fatalitate de cel puțin 10x.”
Probabil deja vă imaginați că situația este destul de gravă. Dar asta nu e tot. Ar mai fi de discutat un aspect esențial, o presupunere cheie a strategiei de atenuare, numită și ”imunitate de turmă”.
Imunitatea de turmă și mutația virusului
Se presupune că toți oamenii infectați cu coronavirusul, după ce se recuperează, sunt imuni la virus. Această idee stă la baza strategiei de atenuare, pre principiul că ”Uitați, știm că va fi foarte greu pentru o perioadă de timp, dar după ce va trece acea perioadă și vor fi murit câteva milioane de oameni, noi, cei care am scăpat cu bine, vom fi imuni la el, virusul nu se va mai răspândi și vom scăpa de problema coronavirusului. Mai bine să trecem prin calvarul ăsta o dată și să terminam cu el, decât să acceptăm alternativa distanțării sociale pentru un interval de până la un an de acum înainte și să riscăm să ne confruntăm cu un val de infecții mai târziu, când vom ieși din izolare.”
Pentru ca această teorie să funcționeze însă, este esențial ca virusul să nu își modifice structura prea mult. Dacă nu se schimbă mult, atunci, într-adevăr, mulți oameni vor căpăta imunitate și, la un anumit punct, epidemia va dispărea de la sine.
Dar cât de probabil este ca virusul să sufere mutații?
Se pare că deja a suferit.
Acest grafic reprezintă diferitele mutații ale virusului. Puteți vedea că tulpina inițială, cea violet, a început să se răspândească din China. De câte ori vedeți o nouă ramură pe graficul din stânga, aceea este o mutație care a condus la o variantă ușor diferită a virusului față de tulpina inițială.
Asta nu ar trebui să ne mire: virusurile bazate pe ARN (acid ribonucleic), cum sunt și coronavirusul și virusul gripal tind să sufere mutații de aproximativ 100 de ori mai repede decât virusurile bazate pe ADN (acid deoxiribonucleic) — deși coronavirusul acesta pare să sufere mutații ceva mai lent decât o face gripa.
Aici mai intervine și faptul că cea mai bună cale pentru ca un virus să sufere mutații este să aibă milioane de oportunități de a-și modifica structura. Fix acest lucru se întâmplă în cazul unei strategii de atenuare, care va permite ca sute de milioane de oameni să fie infectați.
Din cauza asta trebuie să ne facem vaccinul antigripal anual. Pentru că sunt atât de multe tulpini diferite de gripă, încât altele noi evoluează permanent și niciun vaccin nu ne poate proteja de toate tulpinile existente.
Altfel spus: strategia de atenuare nu doar presupune că vor exista milioane de decese în țări precum SUA sau Marea Britanie. Dar se bazează și pe probabilitatea destul de redusă că virusul nu se va modifica prea mult — ceea ce știm că deja face. Prin urmare, îi va oferi virusului oportunitatea de a suferi mutații. Așa încât, odată ce ne vom fi confruntat cu câteva milioane de decese, am putea fi puși în situația de a ne confrunta cu alte câteva milioane — în fiecare an! Acest tip de coronavirus ar putea deveni un factor recurent al vieții noastre, cum este gripa, însă mult mai mortal.
Cea mai bună cale pentru ca un virus să sufere mutații este să aibă milioane de oportunități de a-și schimba structura, adică exact ceea ce i-ar oferi o strategie de atenuare.
Dar dacă nici să nu facem nimic, nici să încercăm o strategie de atenuare nu ne ajută, care este alternativa? Alternativa se numește suprimare.
Opțiunea 3: Strategia de suprimare
Strategia de atenuare nu încearcă să conțină epidemia, ci doar să îi reducă un pic curba evolutivă. În schimb, strategia de suprimare încearcă să aplice măsuri severe care să permită controlarea rapidă a epidemiei. Mai exact, se presupune că ar trebui să:
Luăm chiar acum cele mai aspre măsuri. Să impunem cele mai restrictive măsuri de distanțare socială. Să ținem lucrurile sub control.
Apoi, vom mai relaxa măsurile, astfel încât oamenii să se poată întoarce treptat, gradual, la libertățile anterioare și să ne putem relua viața la un nivel social și economic acceptabil, comparativ celui de dinainte de epidemie.
Cum ar arăta efectele acestei strategii?
Toți parametrii modelului s-au păstrat, cu excepția faptului că există o intervenție în preajma acestui moment care reduce rata de transmitere a virusului la R=0,62 și, datorită faptului că sistemul medical nu ar mai colapsa în aceste condiții, rata de fatalitate ar scădea și ea la 0,6%. Am definit ”în preajma acestui moment” ca fiind momentul in care avem aproximativ 32.000 de cazuri la momentul implementării măsurilor (adică de 3 ori mai multe cazuri decât numerele oficiale cunoscute astăzi, 19 martie). Observați că schimbările nu sunt tocmai sensibile în funcție de R-ul ales. Un R cu o valoare de 0,98, de exemplu, ar conduce la 15.000 de decese. De cinci ori mai multe decese decât cu un R de 0,62, însă sunt zeci de mii de decese, nu milioane. Schimbările nu sunt tocmai sensibile nici pentru rata de fatalitate: dacă valoarea acesteia ar fi 0,7% în loc de 0,6%, numărul deceselor ar urca de la 15.000 la 17.000. Este combinația dintre un R mai mare, o rată de fatalitate mai mare, și o întârziere în implementarea măsurilor severe care cauzează o explozie a numărului deceselor. De aceea trebuie să luăm măsuri cât mai severe pentru reducerea valorii R chiar astăzi. Pentru clarificare, R0 din acest grafic este R de la începutul epidemiei (R la momentul 0). Este rata de transmitere atunci când nimeni nu are încă imunitate și când nu sunt impuse niciun fel de măsuri de prevenție. R este rata totală de transmitere.
Într-o strategie de suprimare, după ce primul val de infectări trece, numărul deceselor este de ordinul miilor, nu al milioanelor.
De ce? Pentru că nu doar limităm creșterea exponențială a numărului de îmbolnăviri. Ci reducem și rata de fatalitate, pentru că prevenim colapsarea sistemului sanitar. În acest exemplu am folosit o rată de fatalitate de 0,9%, apropiată celei pe care o vedem astăzi în Coreea de Sud, țara cu cea mai eficientă strategie de suprimare.
Explicată în acest fel, situația este cât se poate de evidentă. Toată lumea ar trebui să urmeze strategia de suprimare.
Și atunci de ce atât de multe guverne încă ezită să o implementeze?
Pentru că se tem de trei lucruri:
1.Această primă izolare generală ar dura câteva luni, ceea ce pare inacceptabil pentru foarte multă lume.
2.O izolare de câteva luni ar distruge economia.
3.O izolare atât de lungă nici nu ar rezolva problema, pentru că doar ar amâna epidemia: mai târziu, după ce măsurile de distanțare socială se vor relaxa, milioane de oameni s-ar infecta din nou și ar muri.
Iată cum a proiectat Imperial College London acest model al strategiei de suprimare. Linia verde și linia roșie reprezintă două scenarii diferite ale suprimării. După cum se poate vedea, tot nu arată foarte optimist, există două vârfuri foarte mari, și atunci, de ce să ne mai chinuim?
Vom discuta toate aceste aspecte imediat, însă înainte de asta, trebuie să specificăm ceva mai puțin evident:
Acest scenariu pierde din vedere esențialul.
Prezentate astfel, cele două variante, strategia de atenuare și strategia de suprimare, puse față în față, nu arată foarte încurajator. Fie foarte mulți oameni vor muri în curând dar economia nu va avea de suferit (atenuare), fie ne asumăm afectarea economiei astăzi, doar pentru a amâna decese inevitabile (suprimare).
Aspectul esențial ignorat aici este valoarea timpului câștigat!
3.Singurul lucru care contează acum: timpul
În articolul anterior, am explicat importanța câștigării de timp pentru eforturile de a salva vieți. Fiecare zi, fiecare oră în care nu luăm măsurile necesare, amenințarea continuă să se extindă exponențial. Am văzut deja cum o singură zi poate reduce numărul total al îmbolnăvirilor cu 40% și numărul deceselor cu și mai mult de atât.
Însă câștigarea de timp este mai valoroasă și dintr-o altă perspectivă.
Suntem pe cale să experimentăm cel mai mare val de presiune pe sistemul medical, din toată istoria noastră. Suntem complet nepregătiți în fața unui dușman pe care nu îl cunoaștem. Iar asta nu este deloc o poziție potrivită pentru a porni un război.
Dacă ai fi pe punctul de a te confrunta cu cel mai mare dușman al tău, despre care ai ști foarte puține lucruri, și ai avea două opțiuni: fie fugi către el, fie fugi de el pentru a-ți mai câștiga puțin timp în care să te pregătești mai bine, ce ai alege?
Asta trebuie să facem astăzi. Lumea s-a trezit. Fiecare zi în care întârziem răspândirea virusului este o zi în care ne putem pregăti mai bine. Următoarele secțiuni ale articolului vor detalia toate câștigurile pe care ni le oferă timpul pe care ni-l asigurăm:
Reducerea numărului de îmbolnăviri
Printr-o suprimare eficientă, numărul cazurilor s-ar prăbuși peste noapte, așa cum s-a întâmplat săptămâna trecută în Hubei.
Începând de astăzi, sunt 0 cazuri noi de îmbolnăvire cu noul coronavirus în întreaga regiune cu 60 de milioane de locuitori, Hubei.
Numărul diagnosticărilor va continua să crească pentru câteva săptămâni, dar după aceea va începe să scadă. Cu mai puține îmbolnăviri, va începe să scadă și rata de fatalitate. Numărul victimelor colaterale va scădea și el: tot mai puțini oameni vor muri din cauză care nu au legătură cu noul coronavirus sau cu suprasolicitarea sistemului de sănătate.
Suprimarea ne-ar aduce:
- Un număr total de îmbolnăviri de coronavirus mai mic
- O eliberare imediată a presiunilor exercitate asupra sistemului medical și al oamenilor care îl țin în funcție
- O reducere a ratei de fatalitate
- O reducere a victimelor colaterale
Posibilitatea ca personalul din sistemul medical care a fost infectat, izolat și carantinat să se recupereze și să revină la lucru. În Italia, de pildă, 8% dintre toti cei contagioși sunt oameni din sistemul medical.
Înțelegerea adevăratei probleme: testare și urmărire
În prezent, Marea Britanie și SUA nu au idee cu câte cazuri se confruntă în realitate. Nu știm câți oameni poartă virusul. Știm doar că numerele oficiale nu sunt reale și că, de fapt, ar exista câteva zeci de mii de cazuri. Și s-a ajuns aici pentru că nu facem suficiente teste și nu urmărim deplasarea purtătorilor.
- Dacă am câștiga câteva săptămâni în plus în această luptă, am putea să ne punem la punct cu situația testelor astfel încât să începem să testăm pe toată lumea. Cu această informație, am ști, în sfârșit, care este adevărata dimensiune a problemei, unde trebuie să intervenim mai agresiv și ce comunități pot ieși în siguranță din sfera măsurilor foarte restrictive.
- Noi metode de testare ar putea grăbi eliberarea rezultatelor și reducerea semnificativă a costurilor de testare.
- Am putea, de asemenea, să începem o operațiune de urmărire similară celor din China și din alte țări din estul Asiei, unde putem identifica toți oamenii pe care o persoană bolnavă i-a întâlni, și să îi punem în carantină. Asta ne-ar oferi foarte multe informații utile pentru trasarea unor noi măsuri de distanțare socială: dacă știm unde este virusul, putem să monitorizăm doar acele locuri. Nu este o știință complicată, este chiar o metodă de bază care a permis țărilor din estul Asiei să controleze epidemia fără să fie necesare măsuri draconice de distanțare socială, așa cum se iau tot mai des în alte țări.
Măsurile din această secțiune (testare și urmărire) au redus semnificativ, doar ele, creșterea numărului de infectări în Coreea de Sud și au permis controlarea epidemiei, fără să fie necesară impunerea unor măsuri de distanțare socială severe.
Dezvoltarea capacității sistemului medical
SUA (și, se presupune, și Marea Britanie) sunt pe cale să plece la război fără armură.
Avem măști doar pentru două săptămâni, prea puțin echipament de protecție, prea puține ventilatoare, prea puține paturi la terapie intensivă, prea puține aparate de oxigenare a sângelui… De aceea rata de fatalitate ar fi atât de mare într-o strategie de atenuare.
Dar dacă reușim să ne câștigăm timp, putem schimba situația astfel încât să:
- Avem timp să cumpărăm echipament medical cu care să facem față mai bine unui eventual viitor val de infectări
- Putem să punem pe picioare producția de măști, echipament de protecție, ventilatoare, aparate de oxigenare, și alte echipamente critice pentru reducerea ratei de fatalitate.
Altfel spus: nu avem nevoie de mai mulți ani pentru a ne procura armura, ci de câteva săptămâni. Haideți să facem acum tot ce putem pentru a accelera producția de echipamente. Țările se mobilizează. Oamenii sunt inventivi și construiesc părți necesare ventilatoarelor la imprimante 3D. Putem face asta. Doar avem nevoie de puțin mai mult timp. Ați fi dispuși să așteptați câteva săptămâni doar ca să vă procurați armura, înainte de a înfrunta un dușman mortal?
Dar astea nu sunt singurele resurse necesare. Vom avea nevoie de personal medical cât mai curând posibil. De unde putem aduce mai mult personal medical? Trebuie să instruim oamenii ca să poată asista infirmierele și trebuie să apelăm la personalul medical pensionat. Multe țări fac deja asta, dar și acolo e nevoie de timp. Putem instrui și atrage mai mult personal, în câteva săptămâni, cu condiția să nu colapseze sistemul.
Reducerea contagiozității publice
Oamenii se tem. Acest coronavirus este o noutate. Sunt atât de multe lucruri pe care încă nu le cunoaștem. Încă nu ne-am obișnuit să nu mai dăm mâna când ne întâlnim. Încă ne îmbrățișăm. Nu deschidem ușile cu cotul. Nu ne spălăm pe mâini după ce atingem mânerul unei uși. Nu dezinfectăm mesele înainte de a ne așeza.
Odată ce vom avea suficiente măști, le putem folosi și în afara sistemului medical. Acum, este recomandat să le păstrăm pentru personalul medical. Dar dacă nu ar fi fost insuficiente, oamenii ar fi trebuit să poarte zilnic măști, pentru a reduce șansele de a infecta alți oameni când suntem bolnavi. Și, cu instruire adecvată, am putea reduce și probabilitatea ca cei purtători să înceapă să manifeste și simptome (între timp, să purtăm ceva este mai bine decât să nu purtăm nimic).
Toate acestea sunt metode accesibile, ieftine, de reducere a ratei de transmitere. Cu cât se propagă mai puțin virusul, cu atât mai puține măsuri vor fi necesare pe viitor pentru a-l ține sub control. Însă tot avem nevoie de timp pentru a educa oamenii în legătură cu toate aceste măsuri și pentru a-i echipa.
Înțelegerea virusului
Știm foarte puține lucruri despre acest virus. Însă cu fiecare săptămână care trece, sute de noi studii sunt publicate.
Lumea s-a unit, în sfârșit, împotriva unui dușman comun. Cercetători din toată lumea s-au mobilizat pentru a-l înțelege mai bine.
Cum se răspândește virusul?
Cum poate fi încetinită contagiunea?
Care este procentul de purtători asimptomatici?
Sunt ei contagioși? Cât de mult?
Care sunt cele mai bune scheme de tratament?
Cât timp supraviețuiește virusul?
Pe ce suprafețe?
În ce fel influențează rata de transmitere diferitele măsuri de distanțare socială?
Care sunt costurile acestor măsuri?
Care sunt cele mai bune metode de urmărire?
Cât de mult ne putem baza pe rezultatele testelor?
Răspunsurile clare la aceste întrebări ne vor ajuta să răspundem mai eficient în timp ce minimizăm impactul colateral economic și social. Aceste răspunsuri vor veni în decurs de săptămâni, nu de ani.
Identificarea tratamentelor
Cum ar fi dacă am găsi un tratament eficient împotriva noului coronavirus în doar câteva săptămâni? Orice zi pe care o câștigăm ne aduce mai aproape de acest tratament. Chiar acum sunt luate în calcul câteva variante, precum Favipiravir, Chloroquine sau Chloroquine în combinație cu Azithromycin. Dacă s-ar dovedi că în două luni avem un tratament? Cât de stupid ar fi dacă am fi permis deja, între timp, milioane de morți, printr-o strategie de atenuare?
Înțelegerea raportului costuri-beneficii
Toți factorii de mai sus ne pot ajuta să salvăm milioane de vieți. Asta ar trebui să fie suficient. Din păcate însă, politicienii nu se pot gândi doar la viețile celor infectați. Ei au responsabilitatea întregii populații, populație afectată de măsurile de distanțare socială.
În prezent nu avem nicio idee în ce măsură diferitele metode de distanțare socială reduc rata de transmisie. De asemenea, nu avem idee nici care ar fi impactul economic și social al aplicării lor.
Prin urmare, neștiind care sunt costurile sau beneficiile acestor măsuri pe termen lung, este cam dificil să optăm pentru ele.
Și totuși, dacă am mai câștiga câteva săptămâni, s-ar putea să fie suficient pentru a studia, prioritiza și a decide ce măsuri sunt mai eficiente.
Mai puține îmbolnăviri, o înțelegere mai bună a problemei, dezvoltarea de echipamente, înțelegerea virusului, înțelegerea raportului costuri-beneficii aplicat pe diferite măsuri, educarea publicului… Toate acestea sunt esențiale în lupta cu virusul și avem nevoie doar de câteva săptămâni în plus pentru a le dezvolta, pe cele mai multe dintre ele. Nu ar fi o prostie să optăm, în schimb, pentru o strategie care ne-ar arunca pur și simplu în gura dușmanului?
4.Lovitura de ciocan și Dansul
Acum știm că strategia de atenuare pare să fie o alegere teribilă și că strategia de suprimare prezintă avantaje majore pe termen scurt.
Însă oamenii au îngrijorări justificate cu privire la această strategie de suprimare:
- Cât ar trebui să dureze, mai exact?
- Care vor fi costurile?
- Va exista și un al doilea vârf, la fel de mare ca în cazul în care nu am lua nicio măsură?
În continuare vom analiza cum ar trebui să arate o strategie de suprimare. O vom numi Lovitura de ciocan și Dansul.
Lovitura de ciocan
La început acționăm rapid și agresiv. Pentru toate motivele deja menționate, având în vedere valoare pe care o are câștigarea de timp, vrem să stingem epidemia cât mai curând posibil.
Una dintre cele mai importante întrebări este: cât va dura?
Teama față de perspectiva că vom fi cu toții încuiați în case câteva luni la rând, cu tot dezastrul economic preconizat în acest context și căderile mentale pe care le-am putea suferi, este de înțeles. Din păcate ideea a fost deja încurajată prin faimosul studiu al Imperial College London
Vă amintiți acest grafic? Zona cu albastru deschis care se extinde e la finalul lui Martie la finalul lui August este perioada pe care studiul o recomandă pentru aplicarea loviturii de ciocan, primul pas al suprimării, care implică și cele mai severe măsuri de distanțare socială.
Dacă ești un politician și ai de ales între: a lăsa sute de mii sau milioane de oameni să moară printr-o strategie de atenuare SAU să stopezi economia pentru cinci luni înainte de a trebui să treci printr-un vârf similar de îmbolnăviri și decese… Realizezi rapid că niciuna dintre opțiuni nu este convingătoare.
Dar situația nu trebuie să fie așa. Acest studiu care dictează politica actuală a fost criticat intens pentru neajunsuri semnificative: ignoră urmărirea interacțiunilor sociale ale celor infectați (aspect esențial în politicile aplicate în Coreea de Sud, China sau Singapore) sau restricțiile de circulație (critice în China), dar și impactul grupurilor mari…
Timpul necesar pentru aplicarea loviturii de ciocan este de câteva săptămâni, nu luni.
Acest grafic ne arată evoluția cazurilor noi în întreaga regiune Hubei (60 milioane de locuitori), zilnic în intervalul 1/23 martie. În decurs de 2 săptămâni, locuitorii au revenit la muncă. În aproximativ 5 săptămâni, situația era complet sub control. Și în 7 săptămâni numărul de cazuri noi a scăzut enorm. Să ne reamintim că asta a fost cea mai afectată regiune din China.
Toate aceste informații sunt ilustrate pe grafic prin barele portocalii. Barele gri, adevăratele cazuri de infectare, as scăzut mult mai devreme (vezi Graficul 9).
Măsurile luate au fost similare celor din Italia, Spania sau Franța: izolare, carantinare, oamenii au ieșit doar pentru urgențe sau hrană, s-au urmărit contactele infectate, s-a testat foarte mult, s-au suplimentat paturile din spitale, s-au impus restricții de călătorie…
Însă detaliile fac diferența.
Măsurile impuse de China au fost mai stricte. De exemplu, un singur membru al unei familii (gospodării) avea voie să iasă din casă o dată la 3 zile pentru a cumpăra mâncare. De asemenea, implementarea măsurilor a fost mai severă. Și este probabil ca tocmai severitatea acestor măsuri să fi stopat mai repede epidemia.
În Italia, Franța și Spania, măsurile nu au fost atât de drastice și implementarea lor nu a fost atât de dură. Oamenii încă se plimbă pe străzi, mulți fără măști. Toate astea fac posibilă încetinirea loviturii de ciocan și, implicit, necesitatea unui timp mai îndelungat pentru a controla pe deplin epidemia.
Unii oameni vor interpreta acest lucru susținând că ”Democrațiile nu vor fi niciodată capabile să reproducă această reducere a îmbolnăvirilor”. Ideea este greșită.
Vreme de câteva săptămâni, Coreea de Sud a avut cea mai rea epidemie din afara Chinei. Însă a ajuns ca, în prezent, să aibă situația sub control, în linii mari. Și a ajuns aici fără să ceară oamenilor să stea în case. A avut, în schimb, o politică agresivă de testare, urmărire a celor infectați și impunere de carantină și izolare la aceștia din urmă.
Următorul tabel ne oferă o imagine destul de clară a măsurilor implementate de diferite țări și a impactului pe care acestea le-au avut (este o analiză în evoluție, orice fel de feedback este binevenit!).
Asta ne arată cum țările care au fost pregătite și au beneficiat rapid de asistența unor autorități epidemiologice consacrate, dar și de educație cu privire la importanța igienei și a distanțării sociale respectiv a detectării rapide și a izolării NU au fost nevoite să aplice măsuri mai restrictive ulterior.
La polul opus, țări precum Italia, Spania sau Franța, care nu au beneficiat de aceste măsuri încă de la început, au fost nevoite să aplice lovitura de ciocan, cu măsuri mult mai restrictive, mai târziu, pentru a recupera în lupta cu răspândirea virusului.
Lipsa acestor măsuri în țări precum SUA și Marea Britanie este, prin contrast, revoltătoare, mai ales în SUA. Țările acestea încă nu fac ceea ce a permis unor țări ca Singapore, Coreea de Sud sau Taiwan să controleze virusul, în ciuda faptului că îmbolnăvirile creșteau acolo exponențial. Cum spuneam, este o problemă de timp. Fie vor avea o epidemie masivă, fie vor realiza târziu că au greșit și vor trebui să compenseze cu o lovitură de ciocan mult mai puternică. Nu există scăpare.
Însă se poate face. Dacă o izbucnire de proporțiile celei din Coreea de Sud poate fi controlată în decurs de săptămâni și fără impunere de distanțare socială severă, țările vestice, care aplică deja lovitura de ciocan mai puternică și impun distanțare socială severă, pot cu certitudine să țină sub control izbucnirea de noi cazuri, în doar câteva săptămâni. Este o problemă mai degrabă de disciplină, execuție și cât de mult respectă populația regulile.
Odată ce lovitura de ciocan a fost aplicată și izbucnirea este controlată, începe faza a doua: dansul.
Dansul
Dacă lovim cu ciocanul noul coronavirus, în câteva săptămâni îl avem sub control și suntem într-o poziție mult mai bună pentru a-i face față. Apoi urmează eforturile pe termen lung necesare conținerii virusului până când vom avea și un vaccin.
Asta este, probabil, singura cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii când se gândesc la acest stadiu: cred că vor fi nevoiți să stea în case cu lunile. Dar nu va fi cazul de așa ceva. De fapt, este posibil ca viețile noastre să revină aproape la normal destul de repede.
Dansul în țările care au gestionat corect situația
Cum se face că țări precum Coreea de Sud, Singapore, Taiwan și Japonia au avut cazuri pentru o lungă perioadă de timp, în Coreea de Sud chiar mii de cazuri, și cu toate astea nu au închis oamenii în case?
În acest video, ministrul afacerilor externe din Coreea de Sud explică modul în care țara ei a reușit. A fost destul de simplu: testare eficientă, urmărire eficientă, interzicerea călătoriilor, izolare eficientă, carantinare eficientă.
Acest studiu explică strategia Singapore:
Vreți să ghiciți măsurile lor? Aceleași ca și în Coreea de Sud. În cazul lor, au impus și măsuri economice de ajutorare a celor aflați carantină sau cu interdicție de călătorie.
Este prea târziu pentru celelalte țări? Nu. Aplicând lovitura de ciocan, primesc o nouă șansă să trateze situația corect. Cu cât așteaptă mai mult, cu atât mai puternică și mai prelungită va trebui să fie lovitura de ciocan, dar vor controla epidemia.
Dar dacă toate măsurile astea nu sunt suficiente?
Dansul variabilei R
Am numit ”dans” intervalul de câteva luni care ar trebui să treacă între aplicarea loviturii de ciocan și descoperirea unui vaccin sau a unui tratament eficient pentru că nu va fi o perioadă în care măsurile vor fi mereu la fel de stricte. În unele regiuni vom vedea noi izbucniri, în timp ce în altele nu vor mai apărea cazuri pentru perioade lungi de timp. În funcție de cum evoluează cazurile, vom fi nevoiți să înăsprim măsurile de distanțare socială sau să le relaxăm. Acesta este dansul variabilei R: un dans de măsuri care pendulează între revenirea la viața noastră obișnuită și răspândirea bolii, între dezvoltarea economiei și consolidarea sistemului de sănătate.
Cum funcționează acest dans?
Totul se învârte în jurul variabilei R. Dacă vă amintiți, R este rata de transmitere a virusului. La începutul epidemiei, într-o țară ca oricare alta, nepregătită pentru a-i face față, R are o valoare între 2 și 3: în decursul celor câtorva săptămâni de când o persoană ia contact cu virusul, aceasta va infecta, în medie, între alte 2 și 3 persoane.
Dacă R este peste 1, infecțiile vor crește exponențial, generând o epidemie. Dacă este sub 1, se stinge de la sine.
În timpul aplicării loviturii de ciocan, scopul este să reducem valoarea variabilei R cât mai aproape de 0, cât mai repede cu putință, pentru a stinge focarul. În Wuhan, s-a calculat că valoarea inițială a R a fost 3,9, iar după închiderea zonei și carantina centralizată, a coborât la 0,32.
Dar odată ce intrăm în perioada dansului, nu vom mai avea nevoie să facem asta. Nu trebuie decât să menținem valoarea R sub 1: multe dintre măsurile de distanțare socială au un impact real, costisitor asupra oamenilor. Și-ar putea pierde slujbele, afacerile și obiceiurile sănătoase de trai.
Însă putem menține un R sub 1 cu câteva măsuri simple.
Date amănunțite, surse și estimări aici
Aceasta este o aproximare a modului în care diferite tipuri de pacienți răspund la virus, dar și cât sunt de contagioși. Nimeni nu știe adevărata formă a acestei curbe, dar am compilat date provenite din studii diferite pentru a aproxima cum ar putea arăta curba.
În fiecare zi după ce au contactat virusul, acești oameni au un anumit potențial de contagiozitate. Împreună, toate aceste zile în care sunt contagioși pot conduce la o medie de 2,5, adică la infectarea a 2,5 persoane.
Se crede că există un anumit grad de contagiozitate chiar și în faza în care persoana infectată încă nu manifestă simptome. După aceea, pe măsură ce simptomele se intensifică, oamenii merg de regulă la medic, sunt diagnosticați și gradul lor de contagiozitate se diminuează.
La început, când o persoană are virusul dar nu are simptome, se comportă normal. Și de câte ori vorbește cu altă persoană, îl poate răspândi. Când își atinge nasul și apoi deschide o ușă apăsându-i clanța, poate să lase virusul pe clanță și următoarea persoană care va deschide ușa se va infecta și ea.
Cu cât se multiplică mai mult virusul în corpul unei persoane, cu atât mai mare este gradul de infecțiozitate al acelei persoane. Apoi, odată ce începe să manifeste simptome, este posibil să nu mai meargă la lucru, să se odihnească la pat, să poarte o mască sau chiar să meargă la doctor. Cu cât sunt mai acute simptomele, cu atât mai mult persoana bolnavă se va distanța social, reducând șansele de răspândire a virusului.
Odată spitalizată, o persoană foarte contagioasă oricum va avea mult mai puține șanse de răspândire a virusului pentru că va fi izolată.
Abia aici se poate vedea impactul masiv pe care l-au avut politicile aplicate de Singapore și Coreea de Sud:
- Dacă oamenii sunt testați masiv, se pot identifica purtătorii cu mult înainte ca aceștia să aibă simptome și să devină și mai infecțioși. Puși în carantină, purtătorii nu mai pot răspândi virusul.
- Dacă oamenii sunt instruiți să își identifice simptomele rapid, vor reduce numărul de zile reprezentat cu albastru pe graficul anterior și vor reduce implicit și contagiozitatea generală.
- Dacă oamenii sunt izolați imediat ce manifestă simptome, cazurile de contagiune semnalate cu portocaliu în graficul anterior dispar și ele.
- Dacă oamenii sunt educați cu privire la importanța păstrării distanței sociale, a purtării măștilor, a spălării mâinilor și a dezinfectării spațiilor, vor răspândi virusul mult mai puțin în toată această perioadă.
Și abia atunci când toate aceste măsuri eșuează suntem nevoiți să aplicăm măsurile cele mai severe de distanțare socială.
Ce câștigăm prin distanțare socială
Dacă și după toate aceste măsuri valoarea R este peste 1, trebuie să reducem numărul mediu de persoane cu care oamenii intră în contact.
Și avem câteva metode foarte accesibile de a face asta, cum ar fi: interzicerea evenimentelor cu peste un anumit număr de participanți sau solicitarea de a lucra de acasă de câte ori este posibil.
Alte metode însă sunt mult mai costisitoare din punct de vedere economic, dar și social sau chiar etic: închiderea școlilor și a universităților, solicitarea ca toată lumea să rămână în case, închiderea afacerilor.
Notă: Niciunul dintre aceste numere nu este cunoscut astăzi. Dar într-o lună, am putea avea suficiente date pentru a cuantifica aceste rezultate. În plus, graficul sugerează că aceste măsuri au efect combinat, când, de fapt, nu au. De exemplu, dacă se impune păstrarea unei distanțe de minimum 2 metri între oricare două persoane, această măsură, de una singură, va aduce o serie de beneficii care altfel ar fi fost obținute prin implementarea mai multor altor măsuri de distanțare socială.
Graficul de mai sus este inventat pentru că nu avem astfel de date astăzi. Nimeni nu a cercetat suficient aceste aspecte pentru a putea pune la un loc toate aceste măsuri într-un mod în care să le putem compara efectele.
Este păcat că încă nu avem informații din sfera asta, pentru că este cel mai important grafic (tip de analiză) care ar putea oferi politicienilor informațiile necesare pentru a lua măsurile cele mai potrivite. Totuși, graficul ilustrează ce se petrece în mintea lor, ce îi îngrijorează pe politicieni.
În perioada de aplicare a loviturii de ciocan, politicienii vor să reducă valoarea R cât mai mult posibil, însă prin măsuri care rămân tolerabile pentru populație. În Hubei, măsurile aplicate au redus valoarea R la 0,32. În alte părți s-ar putea să nu avem nevoie să obținem această valoare și să fie suficient un R de 0,5 sau 0,6.
Însă în perioada de dans al variabilei R, se va dori reducerea valorii R cât se poate de aproape de 1, stând chiar sub 1 pe termen lung. Asta va preveni o nouă izbucnire a epidemiei fără a fi necesare cele mai drastice măsuri.
Asta înseamnă că liderii politici ar trebui să:
- Listeze toate măsurile care pot reduce valoarea R
- Își facă o idee a beneficiilor care derivă din aplicarea acelor măsuri: reducerea valorii R
- Își facă o idee a costurilor pe care le implică aplicarea acelor măsuri: economice, sociale și etice
- Așeze aceste măsuri într-o anumită ordine, în baza unui raport costuri-beneficii
- Aleagă măsurile cu cea mai mare capacitate de a aduce valoarea R cât mai aproape de 1 și care au cele mai mici costuri de implementare
Aceasta analiză are scopuri pur ilustrative. Toate datele sunt inventate. Din informațiile noastre, astfel de date încă nu există astăzi. Dar avem nevoie de ele. De exemplu, această listă de la CDC este un început bun, dar tot are niște lipsuri precum măsurile în educație, factorii declanșatori, cuantificarea costurilor și a beneficiilor, detalierea măsurilor, contramăsurile economice/sociale…
Inițial, încrederea politicienilor în astfel de estimări va fi mică. Însă asta nu schimbă cu nimic faptul că aceștia sunt termenii în care gândesc politicienii și este firesc să fie așa.
Ceea ce trebuie să facă ei, în plus, este să formalizeze procesul: să înțeleagă că totul este un joc al numerelor în care trebuie să învățăm cât putem de repede unde anume ne aflăm în evoluția variabilei R, care este impactul pe care îl va avea fiecare măsură de reducere a valorii R și care sunt costurile sociale și economice ale acestor măsuri.
Abia atunci vor putea politicienii să ia decizii raționale cu privire la cele mai potrivite măsuri pe care să le și pună în practică.
5. Concluzia: Cumpărați-ne Timp!
Noul tip de coronavirus încă se răspândește peste tot. 152 de țări au raportat cazuri. Suntem într-o cursă contra cronometru. Dar nu trebuie să rămânem într-o astfel de cursă: există o strategie clară pe care să o gândim și să o implementăm în această direcție.
În unele țări, în special în cele care încă nu au fost afectate sever de acest virus, s-ar putea pune problema: chiar ni se va întâmpla și nouă același lucru? Răspunsul este: cel mai probabil vi s-a întâmplat deja. Doar că nu ați observat încă. Atunci când veți experimenta vârful epidemiei, sistemul vostru medical va fi într-o formă și mai nepregătită decât sistemele medicale din țările bogate. Pe principiul că este mai bine să fiți în siguranță decât să vă pară rău mai târziu, ar trebui să acționați acum.
În țările unde coronavirusul deja face foarte multe victime, opțiunile sunt clare.
Pe de o parte, acestea pot lua calea strategiei de atenuare: permit dezvoltarea unei epidemii masive, colapsează sistemul medical, permit moartea a milioane de oameni și răspândirea unor noi forme ale coronavirusului, care va fi suferit între timp mutații.
Pe de altă parte, aceste țări pot alege să lupte. Își pot reduce la limită activitatea pentru câteva săptămâni, ca să ne cumpere tuturor timpul atât de necesar, ca să putem crea un plan de acțiune educat și să putem controla virusul până dezvoltăm și un vaccin.
Mai multe guverne din jurul lumii, inclusiv cele din SUA, Marea Britanie sau Elveția, par să fi ales până acum strategia de atenuare.
Asta înseamnă că renunță fără luptă. Văd că alte țări au avut succes făcând asta și totuși ele spun: ”Noi nu putem face asta!”
Dacă Churchill ar fi spus același lucru? ”Naziștii sunt deja peste tot în Europa. Nu putem să ne luptăm cu ei. Hai mai bine să renunțăm.” Cam asta fac multe guverne astăzi în lume. Nu îți dau ție nicio șansă să lupți. Trebuie să te implici și să îți ceri singur această șansă.
Spune întregii lumi!
Din păcate, milioane de vieți încă sunt în joc. Dacă tu crezi că poți ajuta și alți oameni să își schimbe părerea, să nu renunțe, să creadă că stă în puterea lor să câștige această luptă, trimite-le acest articol sau orice alte articole și informații pe care le găsești utile. Atât liderii, cât și oamenii de rând trebuie să înțeleagă toate astea pentru a evita o catastrofă. Acum este momentul să acționăm!
