MALURI. Emoția oamenilor care nu vor putea accepta vreodată despărțirea de cei dragi aflați pe celălat mal
„Best Feature Documentary” și „Best Cinematography” sunt primele două premii obținute de documentarul „Maluri” realizat de Telefilm Chișinău.
Filmul „Maluri” a fost produs cu susținerea programului UE „Măsuri de Promovare a Încrederii”, implementat de PNUD, alături de alte cinci pelicule. Ce a inspirat-o pe Lucia Tăut să asigure scenariul și regia acestui film, aflăm chiar de la ea în cadrul unui interviu.
Lucia, te rog să ne spui despre ce este filmul „Maluri”. Cum l-ai descrie pentru cei care încă nu l-au privit?
În documentarul „Maluri” veți vedea și trăi emoție. Multă emoție. Este emoția oamenilor care locuiesc pe malul râului Nistru și nu vor putea accepta vreodată despărțirea de cei dragi aflați pe celălat mal al râului. În film se povestește și istoria satelor care au avut cel mai mare târg evreiesc din Moldova — Rașcov și Vadul-Rașcov. Este un documentar care reflectă viața firească a oamenilor și indiferent de impedimentele politice, ei vor continua să comunice, fie și prin strigăte peste râu. Strigăte care nu pot fi interzise de politic.
Ce te-a motivat să faci acest film? Cum s-a lucrat la scenariu?
Eu m-am îndrăgostit de acest sat de la prima mea vizită pe care am avut-o în regiune. Acolo nu doar natura e fantastic de frumoasă, dar are și o istorie foarte interesantă. Localități cu un trecut comun. Legenda spune că ambele sate au fost fondate de un boier, Rașcov, a cărui moșie se întindea pe ambele maluri ale Nistrului. Apoi evreii au făcut un târg renumit în toată Moldova. Sunt multe „povești” și istorii de viață în aceste sate cunoscute prea puțin de publicul larg. Scenariul inițial al filmului era să arătăm ambele sate printr-un erou care duce oamenii cu luntrea de pe un mal pe altul. Din cauza pandemiei, am fost nevoiți să schimbăm scenariul. Așa am ajuns să urmărim viața ambelor sate doar de pe un singur mal.
În realizarea filmului ai parcurs, la fel ca și eroii filmului, același traseu — de pe malul drept pe malul stâng al Nistrului și înapoi. Cum e viața între aceste două maluri? Ce alte povești ar mai putea fi ecranizate?
Mie îmi plac istoriile de viață ale oamenilor. Iar în astfel de sate multietnice, cum sunt Rașcov și Vadul-Rașcov, găsești multe istorii de viață incredibile. Mai ales că în aceste sate își au baștina multe personalități marcante. Cred că din punct de vedere cultural, s-ar putea realiza un documentar foarte interesant. La fel, mi-ar fi interesant și un documentar despre soarta evreilor care au locuit acolo. Oamenii spun că vin evrei și astăzi la mormintele din cimitirul evreiesc. Fie că au rude înmormântate acolo, fie că au locuit în aceste sate.
Cum sunt filmările pe râu, diferă de locațiile obișnuite de pe „uscat”?
Filmările au început la sfârșitul lunii mai, scenele au fost filmate pe parcursul verii și toamna (anul 2020). Ultima filmare a fost făcută în luna noiembrie.
Îmi aduc aminte de o situație din timpul filmărilor în care noi am mers să facem interviul cu nenea Sașa, unul dintre eroii filmului. El e barcagiul de pe Nistru, cel care face legătura dintre cele doua sate, transportând de pe un mal pe altul locuitorii sau coletele pe care le transmiteau oamenii. Nouă nu ni se permitea să trecem pe celălalt mal pentru filmări, din cauza restricțiilor pandemice, așa că am cerut să îi permită lui nenea Sașa să vină la mijloc de Nistru, ca să ne apropiem și noi cu o altă luntre, tot până la mijloc de Nistru, ca să putem înregistra interviul.
Am realizat un interviu chiar pe apa Nistrului care ne tot ducea la vale, iar periodic trebuia să îndreptăm luntriile, căci prea treceam linia de mijloc a râului. La final de interviu operatorului îi ajungea apa până la glezne, căci în timpul filmărilor nu puteam scoate apa din luntre.
Aveam două camere video în luntre. Tehnica este costisitoare și era mare riscul să o scăpăm în apă. Peripețiile nu s-au încheiat doar la acest interviu.
Noi am mers cu luntrea pe apă, cu doamna Ana la vâsle, eroina filmului, iar la întoarcere, ea s-a gândit să profite de ocazie și să se întâlnească cu fiica ei, Lenuța, la mal. Vâslind în sus pe râu, a venit fiica ei la mal și după câteva vorbe schimbate, Lenuța îi zice mamei sale să se apropie mai spre mal în umbra unor arbori mai mari și să-i pună în luntre un colet cu legume. Lucru care nu trebuia să fie observat. Am avut mari emoții în acele clipe. Am filmat momentul și acesta apare în film, spre sfârșit. Sunt doar câteva momente pe care nu le vom putea uita vreodată!
Au fost secvențe din film care nu au mers în versiunea finală, dar ai fi vrut să fie acolo?
Bineînțeles că am avut mult mai multe scene care nu au putut fi incluse în film, deși erau la fel de bune. Am avut și scene care au trebuit scurtate. Pentru mine astfel de situații sunt cele mai dificile din procesul de lucru. Însă, indiferent de cât de mult am ține la anumite scene, trebuie să iei decizii logice. În acest sens m-a ajutat foarte mult experta internațională cu care am lucrat la acest film, Irene Langemann. Îi mulțumesc mult pentru colaborare și îndrumarea oferită pe parcursul desfășurării proiectului.
Cum ai ajuns să lucrezi cu un expert internațional? A fost nevoie de susținere, inclusiv financiară?
Evident. O producție cinematografică bună necesită foarte multe resurse. Resurse și umane și financiare. Uneori, chiar foarte mari. De multe ori trebuie să renunți la o idee sau alta din cauze financiare. Nu poți porni o idee de film doar din entuziasm. Poți face un film din resurse proprii, însă la un moment dat îți vei permite să nu faci și calitate. Un film are nevoie de susținere. Susținere de echipă, de tehnică, dar și financiară. Am avut ocazia să discut cu producători și regizori din diferite state europene care spuneau că ei lucrează foarte mult pentru a obține surse financiare destul de mari, pentru că altfel nu poți să exiști.
Eu la acest film am avut suport din partea colegilor mei, fără de care nu aș fi reușit să fac acest film. La fel a fost foarte important să primesc finanțare de la Uniunea Europeană. Susținerea a fost acordată prin Programul „Măsuri de Promovare a Încrederii”, realizat de UNDP Moldova. Prin astfel de proiecte filmul documentar poate câștiga mai mult public de pe ambele maluri ale Nistrului și despre care să cunoască o lume întreagă. Aș vrea să menționez și faptul că datorită acestui proiect am putut implica un expert internațional. Am lucrat la linia de dramaturgie împreună cu Irene Langemann, regizoare cu experiență din Germania, de la care am avut posibilitatea să învăț foarte multe.
În cazul documentarelor e mai bine să fie actori cu studii de specialitate sau protagoniști reali, adică eroii care au inspirat crearea filmului?
Eu am optat mereu pentru protagoniști reali. Filmul documentar cred că se deosebește de cele artistice anume prin acest fapt. Prin eroi reali. Atâta timp cât protagoniștii unei istorii de viață există in realitate, voi opta pentru a-și juca singuri rolurile.
Cum a ajuns „Maluri” să fie nominalizat la festivalul de film din Toronto? Ce premiu a luat?
Valoarea unui film documentar crește odată cu premiile pe care le adună de la festivalurile de filme documentare. Astfel, după lansarea de la Vadul-Rașcov am participat la mai multe festivaluri internaționale. Deocamdată avem rezultatele de la un festival din Italia unde am primit premiul la categoria „Best Cinematography”, respectiv, și de la festivalul din Toronto care este dedicat femeilor din cinematorgrafie din toată lumea. Acolo am primit premiul de „Best Feature Documentary”.
Cum a reacționat la veștile bune echipa cu care ai lucrat la film?
A fost o mare surpriză, atunci când am primit mesajul că filmul a fost mai întâi selectat la festival, iar noutatea că filmul a fost și premiat la categoria de cel mai bun film, a fost fascinant. Reacțiile, evident, au fost foarte pozitive.
Ce înseamnă acest premiu pentru tine, dar și pentru cei care te-au susținut în realizarea filmului?
Premiul de la Toronto ne-a dat speranță și încredere în ceea ce facem. Ne-a încurajat, atât pe mine cât și pe colegii mei, să fim perseverenți și să continuăm să facem filme documentare despre Moldova, despre oamenii de aici.
Și Moldova are potențial de a se afirma pe piața cinematografică internațională, în special, prin filmele documentare.
Unde urmează să mai fie prezentat filmul?
Am propus pelicula la mai multe festivaluri internaționale de film documentar, cum ar fi: ArtDoc, goEast, European Cinematography AWARDS (ECA), Atlanta Docufest, și alte festivale din Italia, Franța, etc. La multe din aceste festivaluri vom primi rezultatele pe parcursul anului viitor.
În timp ce redactam interviul, Lucia Tăut îmi scrie că documentarul „Maluri” a mai obținut mențiunea de semi finalist la categoria „Best Feature Documentary” în cadrul festivalului internațional de film Paris Play.
Ți-ai dori ca acest film să ajungă la un festival anume?
Mi-aș dori foarte mult să fie, cel puțin, selectat la unul din festivalurile care au loc la Cannes. Urmărim evenimentele care au loc acolo, și poate vom avea și noi șansa să ne numărăm printre participanții cu vreo nominalizare.
De ce reușita unui film se asociază cu titlurile/mențiunile obținute la un festival de film cum ar fi Cannes sau Berlinale?
Este foarte importantă aprecierea internațională a unei lucrări, a unui film documentar sau artistic. Te ajută să lucrezi mai mult la calitatea lui, să îți dorești să faci mai bine, mai creativ. Premiile festivalurilor cum sunt cele de la Cannes sau Berlinale te ajută să înțelegi cât de importantă și bună a fost linia de subiect, abordarea, calitatea imaginilor. La aceste festivaluri concurența este foarte mare și cu cât este mai mare concurența, cu atât e mai bună calitatea produsului pe care l-ai făcut. De aceea, este o mândrie pentru echipa noastră de creație pentru aceste succese care le obținem la festivalurile internaționale. Astfel, reușim să ne facem cunoscuți peste hotarele țării și în domeniul cinematografiei.
Există potențial artistic în țara noastră? Se pot produce filme care să ajungă și la festivaluri de film de top?
Bineînțeles că există și la noi un potențial artistic foarte mare. Acest lucru îl demonstrează și premiile care le primesc regizorii, producătorii sau autorii de filme din țara noastră la festivalurile internaționale cum sunt cele de la Cannes, Berlinale, TIFF. Cred că autorii de filme de la noi ar trebui să aibă mai multă încredere în ceea ce fac și curaj de a concura la festivalurile cu renume.
Cred că în Moldova există potențial creativ, dar și tematic ce ar putea face concurență mare pe plan internațional.
Ai acum în lucru un alt film? Cauți o poveste sau poate povestea unui viitor film de caută pe tine?
Acum lucrez la un nou proiect de film documentar. Va fi un film prin care vreau să arăt frumusețea tradițiilor moldovenești, în paralelă cu cele nepaleze. Protagoniștii principali vor fi un cuplu moldo-nepalez. Un moldovean căsătorit cu o fată dintr-o viță nobilă din Nepal. Proiectul este în proces de dezvoltare și sper cât de curând să găsesc sursele financiare necesare pentru a porni filmările.
Interviu realizat de Lia Chetrari, PNUD Moldova
