Natalia Voronova, despre experiența ei ca voluntară ONU în Etiopia: „Prima mea preocupare a fost pisica mea"

Natalia are 32 de ani și a crescut în Chișinău, Moldova. Are o diplomă de licență în științe sociale, cu specializarea în psihologie și drept comparativ și o diplomă de master în drept public internațional și european. Hobby-urile ei includ călătoriile, lectura și animalele de companie. Acum studiază pentru a obține cea de-a doua diplomă de masterat în evaluare.

Nu lăsăm pe nimeni în urmă. Călătorind la Addis Abeba de la Aeroportul Chișinău.

Cum te-ai hotărât să devii voluntară ONU? Ce te-a motivat?

Faptul că am crescut Moldova în anii ’90 m-a făcut conștientă de la o vârstă foarte fragedă de dimensiunile culturale, politice, economice și de diferențele dintre națiuni. De când mă țin minte, știam că vreau să-mi petrec viața în diverse medii multiculturale și să am o carieră care promovează progresul uman. Acest vis s-a transformat într-un obiectiv mai specific de a lucra în domeniul dezvoltării internaționale. A deveni un voluntar internațional al ONU (UNV) părea să fie exact oportunitatea pentru a face acest lucru.

Înainte de începerea misiunii UNV în cadrul Centrului Regional al PNUD, cu sediul în Addis Abeba, Etiopia, am locuit și am lucrat timp de 4 ani în Kosovo și 2 ani la PNUD Moldova în calitate de manager de proiect. Anume în acea perioadă am început să-mi dau seama că îmi place să compar planurile cu rezultatele mai mult decât să implementez activitățile proiectelor. De asemenea, m-am întrebat cum funcționează alte oficii PNUD, am vrut să cunosc activitatea altor domenii de dezvoltare și să vad impactul muncii noastre ca profesioniști în domeniul dezvoltării dintr-o perspectivă mai largă.

Și atunci a apărut oportunitatea de a deveni un voluntar internațional al ONU și a de mă muta în Etiopia, la Centrul regional PNUD pentru Africa. Aceasta a fost o ocazie de a înțelege mai bine cum funcționează sistemul ONU și de a contribui la un amplu program de dezvoltare care se concentrează nu numai asupra unei țări, ci asupra unei întregi regiuni, o șansă de a îndeplini sarcinile care îmi erau cu adevărat pe plac în toate funcțiile mele anterioare, precum și pentru creșterea profesională— și bineînțeles că am acceptat oferta.

The Great Ethiopian Run este un marataon anual de 10 km din Addis Abeba, care reunește peste 40.000 de participanți.

Cum a fost procedura de depunere a dosarului? Ce pași ai urmat?

Știam despre UNV de mulți ani și mi-am înregistrat profilul în sistem la ziua mea, când am împlinit 25 de ani (vârsta minimă pentru a fi un UNV este de 25). Însă, desigur, în fiecare an îmi actualizam profilul pentru a reflecta orice experiență de muncă, educație și interese pe care le-am dobândit.

Crearea profilului meu în sistem era un proces ușor care seamănă cu plasarea CV-ului într-un sistem de recrutare online. După ce un profil este online și apare o oportunitate care i se potrivește acestui profil, primești un e-mail unde ești întrebat dacă ești disponibil pentru această sarcină. După ce mi-am confirmat disponibilitatea, am înregistrat un interviu video în care trebuia să înregistrez răspunsurile mele la câteva întrebări. Nu credeam că m-am descurcat foarte bine, deoarece a fost pentru prima dată când am experimentat un astfel de sistem de intervievare, însă aproximativ o lună mai târziu am fost invitată la un interviu pe Skype cu oameni adevărați care locuiau în Addis Abeba. Interviul a fost întrerupt constant din cauza problemelor de conexiune la Internet din Addis, trebuia să repet, ei au trebuit să repete, dar în cele din urmă ne-am înțeles unul pe celălalt și două luni mai târziu am zburat spre Addis Abeba din Chișinău.

Spune-ne mai multe despre funcția ta la UNV.

Cred că varietatea misiunilor UNV care există reflectă varietatea rolurilor din întregul ONU. Unii voluntari ONU lucrează cu comunitățile locale și implementează proiecte. De exemplu, un prieten de-al meu — UNV în Sudan — a revenit cu povești fascinante despre cum a stabilit întâlniri pentru a discuta despre asistența medicală cu femeile din satele îndepărtate, în ciuda diferitelor provocări și instabilități.

Rolul meu a fost un pic diferit: în câteva zile am elaborat note informative pentru întâlniri la nivel înalt, uneori chiar pentru administratorul PNUD sau secretarul general al ONU; în alte zile am organizat întâlniri de consultanță, am întâlnit potențiali donatori sau am întocmit rapoarte. De exemplu, am fost implicată îndeaproape în revizuirea programului de 6 ani privind prevenirea extremismului violent în Africa, implementat în 16 țări și regional la nivelul Uniunii Africane. Am comunicat cu managerii regionali de proiect, am lucrat îndeaproape cu Directorul Centrului Regional, am consultat colegii din sediul central din New York. Atunci când a fost elaborat noul document al Programului Regional, am gestionat procesul de elaborare a Cadrului de rezultate și resurse pentru întregul program de patru ani, care a inclus stabilirea indicatorilor, găsirea celor mai bune formulări pentru rezultate etc. Știam care ar fi responsabilitățile mele chiar de la început și simțeam faptul că acest rol a fost exact ceea de ce am avut nevoie pentru a înțelege aspirațiile mele viitoare și pentru a avansa în cariera mea.

Cum te-ai adaptat într-o post de lucru în afara țării? Care au fost îngrijorările tale și cum le-ai depășit?

E interesant că prima mea preocupare a fost pisica mea. Am adoptat-o ​​în Moldova când era mică și era firesc să o iau cu mine. Am trecut prin câteva momente stresante pentru a o aduce în Etiopia, însă am gestionat situația și pisica mea a trăit prima sa experiență internațională, a ajuns în Etiopia, unde a alergat după muște și porumbei în grădină.
Drumeții în munții Gheralta din Etiopia.

Unul dintre lucrurile pe care unii oameni le consideră provocatoare când se mută într-un loc nou este să-și facă prieteni. Deci, în Addis, mai ales în primele câteva luni, am profitat de ocazii pentru a întâlni oameni noi, pentru a vizita locuri noi, pentru a socializa etc. Atunci când există o comunitate internațională de oameni, eu nu mă simt niciodată singură. Participarea la această comunitate s-a dovedit a fi foarte utilă atunci când Etiopia a intrat în stare de urgență la doar o lună după sosirea mea în 2016, ducând la blocarea Internetului, rețelelor de socializare, telefoniei etc., ceea ce a făcut foarte dificilă conectarea cu lumea din afară sau cu cei de acasă. Sunt foarte recunoscătore comunității de prieteni din care făceam parte.

Și, în cele din urmă, există lucrurile de rutină, mici, la care nu le gândești niciodată acasă, dar care brusc devin stresante în străinătate, cum ar fi: unde arunci gunoiul? Cum comanzi un taxi într-un loc unde oamenii nu folosesc numele străzilor și numerele caselor? Dar, în final, vorbești cu colegii, cu noii prieteni, și se dovedește că totul este ușor de gestionat. Și acesta este pentru mine acel moment în care îmi dau seama că orice este posibil și că a meritat fiecare minut de stres care vine odată cu mutarea într-un loc nou.

În ce măsură experiența UNV contribuie la creșterea profesională?

Experiența ca UNV nu garantează un loc de muncă după o misiune. Ceea ce garantează este experiența de lucru. Ce se întâmplă ulterior nu ține doar de UNV. Cunosc câteva persoane care au folosit misiunile lor ca pe un prim pas spre o carieră internațională strălucită la ONU sau la alte organizații internaționale. Știu, de asemenea, UNV care au folosit experiența pentru a face ceva diferit.

Vizita orașului Lalibel din Etiopia, renumit pentru bisericile sale monolitice și peisajele frumoase.

Experiența mea la UNV mi-a schimbat viața atât personal, cât și profesional. Am decis că îmi place rolul monitorizării și evaluării în cadrul Centrului atât de mult încât am decis să devin evaluator. Ca urmare, sunt înscrisă în prezent la un program de master în evaluare. Știu că mă voi întoarce la ONU și aștept cu nerăbdare să colaborez într-o nouă capacitate cu PNUD și alte agenții ale ONU.

Ai recomanda cuiva să devină voluntar ONU? De ce?

Absolut. Dacă dorești o carieră în dezvoltare internațională — UNV este o oportunitate excelentă de a câștiga experiență de muncă, de a îți extinde rețeaua profesională și de a căpăta experiența de a te simți în afara zonei tale de confort, ceea ce constituie o abilitate importantă.

Lucrând cu oameni diferiți în medii multi-culturale, vezi și afli despre alte moduri de gândire și de a face lucrurile. Ți se deschid ochii asupra faptului cât de diferită este lumea noastră și îți dai seama că puterea noastră ca ființe umane se află în această diversitate.

Accesează acest link pentru a afla mai multe despre cum să devii un voluntar al ONU. #BecomeAVolunteer