Dacă citești un singur articol despre climă, citește-l pe acesta
Toate aspectele problemei climatice prezentate succint
Articolul cel mai greu de scris, pentru că sunt foarte multe lucruri de spus, și pentru că realitatea este extrem de dură și oricine îndrăznește să o pună în cuvinte se expune judecății celor din jur. Cu observația că de data aceasta nu am timp de explicații (argumentez toate ideile în articolele de până acum și în cele ce vor urma), expun punctele cele mai importante.
Știința este extrem de clară
Omenirea pierde timp prețios negând o realitate științifică. Planeta se încălzește. Încălzirea este cauzată de CO₂. CO₂-ul este produs de omenire. Continuarea pe această traiectorie va avea consecințe dezastruoase.
Lucrurile vor deveni extrem de rele
Pentru fiecare fracțiune de grad de încălzire, fenomenele meteo devin mai frecvente, mai mari, mai neobișnuite. Pentru fiecare creștere a acestor fenomene, presiunea pe biosferă va fi din ce în ce mai mare. Forțăm reziliența animalelor, care dispar, și a plantelor, care vor da randament agricol tot mai mic. Valurile de căldură vor transforma din ce în ce mai multe locuri în zone imposibil de stat afară, muncit, trăit, tot mai multe zile pe an. Secetele și deșertificările vor obliga tot mai mulți oameni să migreze pentru a nu muri de foame. În alte părți, inundațiile vor avea aceeași consecință. Toate aceste lucruri se întâmplă deja, dar vor fi tot mai evidente.
Lipsa de acțiune acum va avea consecințe mai târziu
Când oamenii de știință spun “trebuie să reducem CO₂-ul acum” nu înseamnă că, dacă mâine suntem încă ok, ei s-au înșelat. Ei au în vedere că, dacă începem acum, ia câteva decenii până să ajungem la zero, că tot CO₂-ul pe care încă îl vom emite va produce o anumită încălzire, și că acea temperatură, în alți câțiva ani, va avea consecințe dezastruoase. Acest interval de timp este suficient de scurt pentru a afecta în mod catastrofal viața multor oameni născuți deja, însă prea lung pentru ca noi să simțim urgența situației.
Costul va fi mai mare dacă nu reducem CO₂-ul acum
Da, cu toții ne-am obișnuit cu un stil de viață ce depinde de autoturism, de avion, de mult curent electric, de plastic, de consumul de multe bunuri în general. Schimbările necesare ar fi o avalanșă de șocuri culturale într-un interval extrem de scurt (următorii 5–10 ani) pentru toată lumea. Narativa este că cine sugerează că trebuie să facem aceste schimbări nu înțelege cât de mult rău și câte greutăți vor produce ele. Însă problema e exact invers. Aceste lucruri sunt înțelese de oamenii de știință, însă majoritatea populației nu înțelege cât de mare este pericolul dacă nu facem aceste schimbări.
După un anumit punct, încălzirea nu mai poate fi oprită
Planeta are numeroase Positive Feedback Loops, mecanisme care, supuse încălzirii, reacționează prin eliberarea de CO₂, ceea ce cauzează și mai multă încălzire. Decongelarea permafrostului, uscarea pădurilor tropicale, sau deșertificarea sunt doar câteva dintre ele. Omul nu dispune de un întrerupător prin care să oprească încălzirea când vrea el. Am făcut boacăna să o pornim, iar, dacă nu ne oprim acum, atunci nu o mai oprim deloc. La un moment dat, toate consecințele despre care spuneam mai sus vor deveni din catastrofale apocaliptice. Omul nu se poate adapta la o încălzire la infinit. Și dacă ar putea, tot ar depinde de cât de mult se pot adapta plantele pe care le consumă, în special cerealele. Oricât de dificil ne-ar fi nouă să începem să mergem cu bicicleta la serviciu, cu siguranță nu se compară cu cât de greu le va fi copiilor noștri fără hrană.
Societatea este extrem de fragilă
Avem impresia că trăim într-o lume foarte organizată, capabilă să treacă peste probleme. Asta e adevărat până când nu mai e. Prăbușirea umanității nu ar avea loc când am rămâne fără hrană. Este suficient ca hrana să descrească 10–20% și vă puteți imagina haosul ce va urma când sute de milioane de oameni vor migra pentru că nu vor avea ce mânca. Ar fi prăbușirea nu doar a organizării civilizate a societății, cât și a oricărei capabilități de a orchestra un răspuns eficient la încălzirea globală. Singura variantă de a face ceva legat de încălzire este acum, cât lucrurile sunt încă (relativ) în regulă, înainte să înceapă să o ia tare de tot la vale.
Doar că nu facem (mai) nimic
Mesajul acesta, că știința e clară, că ne îndreptăm spre tot mai rău, și că lucrurile pot ajunge mai întâi catastrofale și apoi apocaliptice, este cunoscut de ceva vreme de oamenii de știință. Întrebarea pe care și-au tot pus-o a fost “cum putem determina oamenii să ia măsuri, dar în același timp să nu-i speriem?”. Răspunsul a fost un acord verbal cu guvernele. Oamenii de știință prezintă datele guvernelor, iar acestea, responsabile, educă populația fără a o alarma și, în același timp, implementează măsurile necesare. Însă asta s-a lovit de câteva probleme. Oamenii politici sunt judecați de electorat pentru rezultatele pe termen scurt, deci nu se focusează pe pericole îndepărtate. Sunt schimbați dacă nu livrează bunăstare, deci au evitat măsurile necesare. Sunt blocați într-o gândire bazată pe creștere, deci au promovat doar măsurile care aduc, pe lângă scăderea emisiilor, și o creștere economică (de exemplu, automobilele electrice). Și astea sunt defectele celor mai buni dintre ei. Alții sunt pur și simplu corupți sau idioți. Una peste alta, au făcut mult prea puțin din ce era necesar. Acesta este motivul pentru care, într-un final, oamenii de știință încep să protesteze.
Presa nu face suficient
Acest protest al oamenilor de știință trebuia sa fie pe prima pagină a fiecărui ziar din lume. Mesajul este foarte clar. Dacă nu acționăm acum, planeta se îndreaptă, secolul acesta, spre o climă la care omul nu se va putea adapta. Există un acord nescris între presă și populație că ne va ține informați legat de chestiunile importante, așa încât să ne putem vedea liniștiți de viață, siguri că dacă este ceva important de știut, vom fi anunțați. În ceea ce privește clima, acest acord este încălcat flagrant. Poate că jurnaliștii nu au pregătirea necesară pentru a înțelege pericolul. Sau poate că presa e obsedată de divertisment și profit și nu vrea să prezinte subiecte incomode, care nu vând. Cert este că eșuează în ceea ce ar fi trebuit să fie menirea lor, să informeze și să tragă un semnal de alarmă.
Corporațiile sunt blocate în obsesia pentru profit
O altă posibilitate este că presa este controlată de interese ale acelorași afaceriști care controlează economia și care sunt orbiți de ideea de a face profit. O populație informată corect despre climă și-ar schimba comportamentul de consum și se dorește evitarea acestui lucru. Îmi vine greu să cred că, la cel mai înalt nivel, în lumea financiară nu se înțelege cât de mare este pericolul pentru umanitate. Și totuși se continuă în aceeași direcție. Oamenii sunt fie bolnavi de putere și au pierdut contactul cu realitatea, fie suficient de naivi să-și închipuie că cei bogați nu vor fi și ei afectați. Când temperaturile încep să marșeze și societatea se prăbușește, nici pe ei nu-i va salva nimeni.
Problema cu creșterea economică
Problema este și mai adâncă decât încălzirea globală. Modelul economic al umanității presupune o creștere la infinit în care dispunem de resurse infinite și putem genera deșeuri infinite. Doar că nu este așa. Planeta are limitele ei, și noi ne apropiem vertiginos de ele. Distrugem mediul natural în fuga noastră după resurse, de la terenuri agricole până la minereuri rare. Poluăm în toate felurile posibile, deteriorând calitatea aerului, apei, și solului. Distrugerea ecosistemelor, extincția speciilor, poluarea cu plastic, încălzirea globală, sunt efecte ale unei singure mari probleme. Civilizația umană funcționează pe un principiu falimentar, care nu ține cont de mediul în care trăim.
Și noi nu înțelegem asta
O problemă, oricât de mare, s-ar putea totuși rezolva dacă am avea parte de o umanitate capabilă să o înțeleagă, să se organizeze, și să facă toate eforturile necesare. Însă suferim nu doar de o paradigmă de funcționare greșită, ci și de o umanitate (în prea mare parte) ignorantă, superficială, egoistă, hedonistă, fără respect pentru educație și știință, înclinată spre superstiții și conspirații, și incapabilă de gândire critică. Oamenii de știință au greșit considerând că treaba lor este doar să găsească informațiile corecte, lăsând comunicarea altora. Oamenii politici și-au văzut de interesele pe termen scurt. Presa a fost incapabilă să înțeleagă pericolul. Și totuși, cu toate acestea, unele informații, încet, încet, au ajuns la oameni. Și ce să vezi? Nicio reacție.
Problema psihologică
Suferim de un blocaj. Cele citite mai sus, deși perfect adevărate și verificabile, trec pe lângă noi. Nu le credem. Nu vrem să le credem. Ori sunt prea înspăimântătoare, ori ne e pur și simplu jenă să fim noi primii din cercul nostru care acceptă o alta viziune (chiar dacă e cea adevărată), ori viața este oricum mult prea grea și nu mai avem timp să ne intereseze și asta. Doar că să nu ne intereseze asta înseamnă să nu ne intereseze viața copiilor noștri. Și, posibil, nici a noastră peste 20–30 de ani.
Optimismul tehnologic
În principiu, trei soluții se discută momentan. Prima este un optimism al soluțiilor tehnologice. Să continuăm creșterea economică infinită, dar să trecem toate tehnologiile pe unele mai ieftine, total verzi, așa încât omenirea să-și reducă emisiile la zero fără ca populația să aibă vreo dificultate. Această soluție este minunată, dar are două probleme. Prima este că nu mai avem timp de așa ceva. Trebuie să reducem emisiile acum, iar dezvoltarea, scalarea, și ieftinirea acestor tehnologii, multe inexistente deocamdată, ar lua câteva decenii. A doua problemă este că merge în continuare pe ideea greșită a resurselor infinite.
Geoingineria
A doua soluție este geoingineria. Aceasta propune diverse mecanisme prin care am face așa încât să ajungă mai puțină energie de la Soare pe Pământ, compensând astfel pentru excesul de gaze de seră. Însă aceste soluții sunt fie nerealiste ca implementare, fie cu riscuri foarte mari ecologice. Chiar și așa, poate vom fi obligați să recurgem la ele cândva.
Descreșterea
A treia soluție propusă, și singura care, personal, cred că ar funcționa, este descreșterea. O schimbare totală a paradigmei de funcționare a umanității, așa încât să nu mai punem pe primul loc îmbogățirea, ci sustenabilitatea. Să descreștem în timp populația, să descreștem și consumul pe cap de locuitor, să ne bazăm fericirea pe o dezvoltare interioară, nu pe consum, să trăim într-o simbioză mai bună cu natura, și, mai ales, să oferim ecosistemelor timpul și spațiul necesar să se vindece. Dacă am avea 8 miliarde de oameni dornici de așa ceva, mâine ne-am opri din consumat carne, câștigând astfel terenuri cu o suprafață totală cât a Africii, și am putea porni pe acest drum. Însă nu avem acei oameni.
Ce cred eu
Eu cred că, dacă ținem cont atât de factorii climatici cât și de cei sociali, suntem într-o situație extrem de proastă, ce se înrăutățește cu fiecare zi în care continuăm să mergem cu mașina la serviciu și să zburăm în city break. Scenariul cel mai negru e cu mult mai negru decât ne imaginăm, și soluții, de fapt, nu prea avem. Concluzia mea este că singurul lucru bun pe care îl putem face deocamdată este să tragem de timp. Să încetinim viteza cu care punem CO₂ în atmosferă, câștigând ani atât de necesari pentru a educa populația, a accepta schimbările ce trebuie făcute, a găsi și implementa soluții tehnologice, etc. Omenirea încearcă să încetinească emisiile de carbon captând înapoi o parte dintre ele, însă această tehnologie este la un nivel mult prea mic ca să fie o soluție realistă. Realitatea este că nu mai putem continua să emitem gaze de seră ca până acum. Ele trebuie, încă de ieri, reduse cât de mult posibil. De către fiecare guvern. Fiecare corporație. Fiecare dintre noi.
Deci, faceți cât de multe lucruri puteți pentru a vă reduce amprenta de carbon, vorbiți cât mai des despre climă, și dați share acestui articol pentru ca și alții să înțeleagă realitatea, gravitatea, și urgența situației în care ne aflăm. Nu mai putem aștepta ca aceste lucruri să fie pe prima pagină a ziarelor înainte să avem curajul să ne expunem cu aceste idei în fața cunoscuților noștri. În acea zi, va fi deja prea târziu.
