Educație climatică. Blue Ocean Event.
A venit vremea să vorbim despre Tipping Points, pentru că, alături de Positive Feedback Loops, sunt ceea ce fac ca problema climatică să fie atât de urgentă.
Ce este Blue Ocean Event?
Pentru omul de rând, cei doi poli ai Pământului sunt la fel, în sensul că sunt acoperiți cu gheață, e extrem de frig, și nu ajunge nimeni pe acolo. În realitate, ei sunt foarte diferiți. La Polul Sud avem o imensă calotă de gheață ce stă pe un continent. Antarctica are o suprafață de 60 de ori mai mare decât România, iar grosimea medie a stratului de gheață este de 2.16 km. Este suficientă gheață încât, dacă se topește toată, să ridice nivelul oceanului planetar cu peste 60 m. Acesta nu este un pericol real, pentru că ar lua extrem de mult timp, însă e suficient ca o mică parte să se topească pentru a ne cauza mari probleme.
De exemplu, este alarmantă situația ghețarului Thwaites, care singur poate ridica nivelul mării cu 65 cm, proces ce are șanse mari să înceapă în câțiva ani și va continua de-a lungul secolului, indiferent dacă oprim încălzirea globală sau nu, pentru că vorbim despre alunecarea în apă a unui ghețar de mărimea Marii Britanii. Odată declanșată, această alunecare nu mai poate fi oprită. E ca și când am pune un cub de gheață într-un pahar cu apă. Nivelul va crește chiar de la intrarea cubului în apă, cu mult înainte ca el să se topească. Poate 65 cm pare puțin, însă în multe locuri va deplasa țărmul semnificativ, afectând atât ecosistemul local, cât și infrastructura construită de om.
Spre deosebire, Polul Nord este acoperit de Oceanul Arctic. Acesta este și el înghețat, însă vorbim despre o gheață de doar 2–3 m grosime, a cărei suprafață variază cu anotimpurile.
Blue Ocean Event (BOE), pe românește Evenimentul Oceanului Albastru, se referă la situația în care oceanul Arctic ajunge, chiar și pentru o zi, să nu mai fie acoperit deloc cu gheață (tehnic, există o suprafață care se ia ca prag, dar e irelevant pentru noi). Aceasta nu este doar o ipoteză teoretică, ci ceva spre care ne îndreptăm.
De ce este BOE un tipping point?
Pentru cine nu este familiar cu conceptul, un tipping point, adică un punct critic, este punctul de la care evoluția unui fenomen accelerează radical.
Dar mai întâi să vorbim puțin despre efectul albedo. El se referă la abilitatea unei suprafețe de a reflecta razele soarelui. În cazul încălzirii globale, cu cât o suprafață e mai deschisă la culoare, cu atât mai bine, pentru că reflectă o parte mai mare din energia soarelui și se încălzește mai puțin, păstrând deci, mai puțină căldură pe Pământ. Similar, o suprafață mai întunecată e mai puțin bună pentru că absoarbe mai multă căldură.
Când vorbim despre Oceanul Arctic, efectul albedo este un positive feedback loop, adică în fiecare an în care avem mai puțină gheață (albă), avem mai mult ocean (albastru), deci mai multă căldură absorbită de la soare, deci o topire și mai accelerată. Acest feedback loop face ca Blue Ocean Event să se apropie cu pași tot mai mari.
Însă după ce se atinge acest punct, topirea va trece într-o nouă treaptă de viteză. Explicația este că în momentul acela energia care era consumată în a topi gheața (atât de puțină câtă mai era) va fi cu totul captată de ocean, care se va încălzi, făcând mai dificilă reînceperea procesului de înghețare. Un proces de înghețare început mai târziu va conduce, firesc, la o suprafață maximă de gheață mai mică decât în anul precedent, ce se va topi mai repede, deci vor fi mai multe zile fără gheață, deci un ocean mai cald, o înghețare și mai întârziată, și tot așa.
Consecințele BOE
Am explicat în articolul “De ce e frig dacă e încălzire globală?” cum pentru menținerea pe Pământ a sistemului climatic actual un rol foarte important îl are vântul numit Jet Stream, și că acest vânt este generat de diferența de temperatură dintre poli și tropice. Pe măsură ce polii se încălzesc, Jet Stream-ul slăbește, și asta generează schimbări în climă.
Dupa BOE, dezghețarea Oceanului Arctic se va face într-un ritm accelerat ceea ce înseamnă și slăbirea Jet Stream în ritm accelerat. Cea care ținea Polul Nord rece, și deci Jet Stream-ul puternic, era gheața. Un Jet Stream slăbit ar avea două consecințe importante. În primul rând, cum am mai discutat, ar permite maselor de aer rece și cald să se miște nord-sud mult mai mult decât înainte, ceea ce ar duce aer cald la pol (și ar accelera și mai mult slăbirea Jet Stream) și ar duce aer rece de la pol spre zone care nu sunt obișnuite cu el. De altfel, acest lucru se simte deja. Chiar și în România a nins în aprilie, ceea ce e neobișnuit (ningea și mai demult, dar erau altele cauzele: înainte de încălzire, aveam ierni sănătoase).
A doua consecință a unui Jet Stream slăbit ar fi că, în lipsa acestui vânt care să pună încontinuu în mișcare masele de aer, am avea fenomenul maselor de aer care se opresc în loc pentru o perioadă mai lungă decât e firesc. Și acest fenomen se întâmplă deja. A jucat un rol în valul de căldură din Canada de anul trecut (când s-a ajuns la 50 de grade Celsius și un sat a ars cu totul de la incendiile de vegetație cauzate de secetă și căldură), și în inundațiile catastrofale din Germania. În ambele cazuri, masa de aer responsabilă de căldură, respectiv de ploaie, a stat pe loc mai mult timp decât ar fi fost normal. Ploaia aceea ar fi trebuit să cadă peste o parte din Europa, nu în același loc în Germania. Desigur, acum discutăm statistic. Aceste lucruri s-ar fi putut întâmpla și în absența încălzirii globale, însă aceasta le-a crescut cu mult șansele.
Aceste modificări ale climei vor avea consecințe grave asupra culturilor agricole. Plantele pe care le cultivă oamenii sunt obișnuite cu un anumit climat și un anumit ritm al naturii. Alternanța valurilor de frig și cald va scădea randamentul recoltelor și, în cazul nefericit în care ele au loc la momente nepotrivite sau cu intensitate foarte mare, pot duce chiar la pierderea integrală a unora dintre recoltele din zona afectată. De asemenea, riscul de inundații și de secetă va crește. Unele zone vor deveni mai secetoase, altele mai umede decât acum. De altfel, și acesta este un fenomen ce se observă deja, vestul SUA fiind din ce în ce mai secetos. Atât în zonele ce vor avea mai multe inundații, cât și în zonele ce vor avea mai multă secetă, este ușor de intuit că, din nou, culturile agricole vor fi afectate. Și nu doar hrana, ci și apa va fi o problemă din ce în ce mai mare.
Ce putem face?
Nu se poate prezice exact când va avea loc Blue Ocean Event, însă unele dintre variantele propuse vorbesc de 2030, altele de 2040 sau 2050. În orice caz, se apropie.
Ca oameni de rând, sunt câteva lucruri pe care le putem face pentru a amâna cât mai mult posibil acest eveniment. Să ne reducem amprenta de carbon (vezi “Ce poate face fiecare dintre noi…?”). Să punem presiune politică pe partide și guvern să ia decizii și să dea legi ce țin cont de încălzirea globală. Și să îi educăm pe cei din jurul nostru (de exemplu, făcând share acestui articol), pentru ca tot mai multă lume să conștientizeze urgența situației și să facă aceste lucruri.
Dacă ți-a plăcut articolul, te-ar putea interesa și:
Urgența Climatică este un blog independent cu scopul de a crește nivelul de conștientizare de către români a problemei climatice. Încerc să scriu clar și succint, dar în același timp cât mai cuprinzător și, mai ales, bine documentat. Poți pune umărul la acest efort arătând articolele mele și altora. Mulțumesc.
