Pe cine credem?
În urmă cu o săptămână, citind într-un ziar britanic un articol despre climă, am găsit următorul comentariu:
Traducerea adaptată în română ar fi cam așa:
“În timpul conferinței COP26 de la sfârșitul anului trecut, un om de știință specializat pe probleme climatice a spus într-un interviu că rasa umană va dispărea până la sfârșitul acestui secol din cauza schimbărilor climatice. Eu nu știu nimic despre climă si am abandonat școala la 15 ani, dar nu-mi pot imagina o situație în care 7.8 miliarde de oameni vor dispărea în următorii 78 de ani. Asta sigur e o exagerare doar cu scopul de a ne speria.”
Fără a dori să sperii pe cineva, menționez că posibilitatea extincției nu e atât de absurdă pe cât pare la prima vedere. Voi reveni la tema aceasta cu argumente în viitor. Însa nu de aceea am ales comentariul acesta.
Ce mi-a atras atenția a fost rata mare (aproape totală) de cititori care i-au dat dreptate, când textul însuși spunea că el nu are nicio legătură cu clima pe când celălalt e om de știință specializat pe climă invitat la o conferință a Națiunilor Unite. Cu siguranță, dintre cei doi, bunul simț ne-ar spune că omul de știință este mai bine informat. Și totuși, aprecierea celorlalți cititori a fost că cel care abandonase școala după 8 clase avea dreptate. E drept că cititorii respectivi nu constituie un eșantion reprezentativ, dar, din observațiile mele, reacția lor e suficient de des întâlnită pentru a merita discutată, pentru că reprezintă un aspect foarte important al situației.
Problema climatică nu este doar despre climă. Desigur, avem forțele care interacționează climatic, atmosfera, oceanele, polii înghețați ai pământului, dioxidul de carbon, temperatura, vânturile si curenții marini, etc, dar pe lângă ele avem întreg complexul socio-economic, care e total integrat cu clima. Clima este influențată de activitatea industrială a omenirii, iar umanitatea este afectată de fenomenele naturale, de efectele climei asupra agriculturii, și așa mai departe. Deci în orice model de evoluție în viitor a climei umanitatea joacă un rol important.
Astfel, paradoxul este că dacă noi nu credem o previziune despre climă, prin decizia noastră de a nu acționa, îi mărim șansele ca ea să se întâmple. Iar dacă credem și decidem să acționăm cu scopul de a o evita, șansele îi scad. De aceea, simpla refuzare a unei previziuni catastrofale fără niciun alt argument decât că “sună prea de speriat ca să fie adevărat” nu ajută situația deloc.
Ne vom uita împreună pe viitor la plauzibilitatea diverselor scenarii, însă un lucru vreau să subliniez de la început. Situația este trecută de punctul în care vorbim despre panseluțe și urși polari. Dezastrele naturale tot mai frecvente pun an de an în pericol hrana, locuințele, sănătatea și siguranța unui număr crescând de oameni.
Dorința mea pe acest blog este să nu ne ferim de adevărurile inconfortabile, ci să le analizăm. Nu mă consider un activist de mediu, dar vreau să fac mai vizibile unele informații de care cred că avem nevoie ca societate pentru a ne alege conștienți drumul pe mai departe. Nu sunt nici alarmist, dar, veți vedea, unele dintre aceste informații sunt alarmante. Intenția mea este să prezint lucrurile cât mai obiectiv și mai bine argumentat. De asemenea, pe pagina mea de Facebook, Urgența Climatică, aștept oricând critici, contraargumente, sau propuneri de subiecte pentru a fi prezentate.
În încheiere, vreau să prezint un grafic:
Este o evaluare a proiecțiilor făcute de principalele modele climatice din perioada 1970–2007 în comparație cu temperatura medie globală observată, reprezentată de linia neagră din grafic. Eu zic că oamenii de știință știu destul de bine ce vorbesc, așa că haideți să-i urmărim.
Săptămâna viitoare vom intra în știință, discutând despre ce sunt Positive Feedback Loops și de ce ele sunt cheia pentru a înțelege corect situația climatică.
