Psihologia negării problemei climatice
Avem de-a face cu conformitatea studiată de Solomon Asch. În experimentele sale, subiecților li se cerea să spună care dintre două linii este mai lungă imediat după ce alți oameni au spus că linia evident mai scurtă este mai lungă. Experimentul dovedește că, din dorința de a ne conforma social, mulți dintre noi ajungem să ne îndoim de propria judecată și de realitatea obiectivă. În grupurile mici studiate, între o treime și jumătate dintre subiecți spuneau și ei că linia scurtă este mai lungă, în ciuda evidenței. Dar oare, în cazul întregii societăți, nu este posibil să fim în eroare cu toții doar pentru a rămâne în ton cu perspectiva cea mai comună?
Astfel, trăim într-o lume în care există două realități. Cea obiectivă, a pericolului încălzirii globale asupra omenirii, demonstrat și deja vizibil, dar în care, în ciuda tuturor dovezilor, puțini oameni trăiesc. Și cea care devine pe zi ce trece tot mai imaginară, a blocajului în vechiul mod de a vedea lucrurile, ignorând sau negând problema climatică, în care încă mai trăiește marea majoritate. Trezirea la realitatea obiectivă este dificilă pentru că dorința inconștientă de conformare socială ne face să rămânem cu toții într-o negare colectivă. Probabil că la asta se mai adaugă și înclinația de a refuza acceptarea lucrurilor ce ne-ar putea face viața mai grea. Doar că, din păcate, problema climatică există chiar dacă noi refuzăm să o vedem, și devine, cu fiecare zi în care alegem să o ignorăm, tot mai periculoasă.
E suficient să ne uităm puțin la televizor ca să înțelegem că societatea noastră a pierdut contactul cu realitatea. Dau doar două exemple văzute zilele trecute de mine.
O știre deplângea scăderea populației în România. Evident că înțeleg și eu problemele sociale ce vin cu o populație îmbătrânită, însă din întreg reportajul lipsea perspectiva conectată la noua realitate. Umanitatea are o mare problemă cu consumul de resurse. Stilul de viață pe care ni-l dorim cu toții, înmulțit cu 7.9 miliarde de oameni, pur și simplu nu poate fi susținut de suprafața planetei. Tot ce facem are o amprentă nu doar de dioxid de carbon pe care îl produce, dar și de sol pe care îl necesită. Fiecare masă pe care o mâncăm are ingrediente pentru a căror cultivare a fost nevoie de o felie de sol. Fiecare haină pe care o îmbrăcăm, la fel. Fiecare telefon pe care îl cumpărăm e făcut cu minerale venite dintr-o părticică mică din suprafața planetei. Se poate deci calcula pentru fiecare om, în funcție de stilul de viață, ce suprafață din planetă folosește el. Și calculul spune că este imposibil să trăim cu toții, câți suntem acum, așa cum ne-am dori.
De altfel, umanitatea consumă deja anual 73% mai multe resurse decât poate planeta regenera. Practic, consumăm pe credit, din resurse care ar trebui lăsate generațiilor viitoare. Am depășit pragul sustenabilității încă din 1970 și an de an intrăm tot mai adânc în aceste resurse. Pentru cine e interesat să afle mai multe, recomand https://www.overshootday.org/.
Forțele care împing umanitatea mai departe pe acest drum greșit sunt creșterea populației și creșterea consumului. Legat de consum (despre care vom discuta mai mult altă dată), pun un grafic și o întrebare:
Acesta este consumul de fibre textile, deci putem considera de haine, pe cap de locuitor. Din 1992 și până în 2016 aproximativ s-a dublat, de la 7kg pe persoană anual la 14. Chiar avem nevoie de dublul hainelor de care aveau nevoie părinții noștri? Sau am pierdut contactul nu doar cu realitatea, dar și cu bunul simț?
Cât despre populație, așa cum știm cu toții, ea este încă în creștere vertiginoasă, cele mai recente proiecții estimând că vom ajunge la 9.7 miliarde de locuitori până în 2064.
În lumina acestor informații, cred că e clar că, pe lângă progresele tehnologice (la care vom reveni pe viitor, pentru ca sunt un subiect foarte complex) și reducerea consumului, o stagnare sau descreștere a populației este un factor care ar ajuta la îmbunătățirea situației. Nu spun neapărat că este o soluție bună, dar să prezinți în 2022 o știre pe acest subiect fără să atingi și faptul că suntem deja într-un punct în care capacitatea planetei e depășită este un exemplu de struț cu capul în nisip, de prezentat lucrurile dintr-un unghi din trecut, care nu mai e adaptat la realitatea de astăzi.
După știri a urmat o emisiune de afaceri. Prezentatorul ne propunea, dat fiind ca România importă produse de origine animală, să ne deschidem crescătorii de animale. Desigur, în realitatea veche, are sens. Creștere continuă, oportunități de profit, etc. Doar că, din nou, se uită trăsătura centrală a lumii în care trăim, faptul că avem nevoie urgentă să găsim soluții la problema climatică. Iar reducerea consumului de produse animale este cel mai bun prim pas, dacă e să ținem cont de costurile cu care vin diversele potențiale soluții și beneficiile pe care le oferă. Și nu spun asta ca iubitor de animale (deși sunt), ci din punct de vedere logic. Nu toată lumea știe, dar situația emisiilor de metan este la fel de gravă ca a celor de carbon.
Industrializarea a generat același salt mult în afara parametrilor cunoscuți de planetă în ultimele sute de mii de ani. Diferența între carbon și metan este că metanul are o viață mult mai scurtă în atmosferă, dar un efect mult mai intens în timpul cât stă acolo, de 84 de ori mai mare decât al dioxidului de carbon în primii 20 de ani de la emisie. Deci dacă vrem un impact rapid, este important să acționăm asupra metanului. Iar 17% din emisiile de metan sunt produse de fermele de animale. Este cel mai mare procent la care soluția reducerii este atât de simplă încât poate fi enunțată în câteva cuvinte. Schimbarea regimului alimentar al oamenilor cu unul centrat pe plante.
Însă nici măcar nu este acest aspect, al emisiilor, argumentul cel mai important.
Dacă populația ar trece la un regim vegan, am câștiga 3.13 miliarde de hectare de teren agricol, teren care este momentan folosit pentru a hrăni animalele, cu un randament mult mai mic decât dacă am consuma direct calorii din plante. Această suprafață este un pic mai mare decât Africa. Să nu mai fie nevoie de acest teren pentru hrana animalelor ne-ar da posibilitatea să îl împădurim, ceea ce ar ajuta atât la absorbția emisiilor de carbon, oferind omenirii timp prețios în cursa cu încălzirea globală, cât și la refacerea biosferei, care este într-o criză la fel de acută ca și încălzirea globală, planeta pierzând 60% din fauna sălbatică în ultimii 50 de ani. Să vorbești despre deschiderea de noi ferme de animale când cel mai bun lucru pe care îl poate face omenirea azi este să nu mai consume produse de origine animală, evident, denotă că încă trăiești în vechiul model, rupt de realitatea de azi.
Scufundat din toate părțile în perspective rupte de realitate, evident că omului de rând îi vine greu să accepte adevărul în rarele ocazii când îl întâlnește.
În acest context, în care trăim încă în întuneric, atașați de trecut, nevrând să acceptăm realitatea obiectivă și pierzând astfel timp prețios, fiecare om, organizație sau instituție care prezintă lucrurile așa cum stau ele de fapt este ceva ce trebuie apreciat. În România, una dintre puținele organizații care fac asta este Declic (cu care nu am nicio legătură). Bravo lor! Dacă ești cât de cât îngrijorat de climă, aruncă o privire pe petiția inițiată de ei, poate vrei să o semnezi.
Ca de obicei, nu sta deoparte. Este nevoie de tine să faci și un share pentru ca tot mai multă lume să conștientizeze realitatea climatică.
Mulțumesc că ai citit,
Radu
#incalzireaglobala #schimbarileclimatice #urgentaclimatica #educatieclimatica #protectiamediului #grijadenatura
