De trei ani, Fondul de Burse a crescut. A devenit un fel de rezervor de viitor pentru tineri care au nevoie de încredere ca să pășească ferm pe drumul pe care-l aleg.

De fapt, asta e partea cea mai grea, îţi spune Vlad Mercori. Aici e provocarea în tot programul, fiindcă e ușor să apeși pe un buton, să donezi către o organizaţie. Ei centralizează fondurile și, dacă ai încredere, nu te mai interesează ce s-a întâmplat cu banii. Iar dacă nu se întâmplă ce vrei tu să se întâmple, mai bine să nu știi, continuă el. Nu e pentru oricine, tocmai fiindcă te aduce direct împreună cu cel pe care îl sprijini.

Programul vorbește însă și despre altceva, aparent contra-intuitiv: despre un Iași cu tot mai mulţi oameni altruiști care-și măsoară devenirea prin puterea de-a se oferi celorlalţi. Fondul de Burse a crescut nu odată cu puterea financiară a Iașului, ci odată cu puterea conștiinţei de sine a ieșenilor. E aici un argument care tulbură credinţele noastre automate, că egoismul e singurul motiv de acţiune care ne determină comportamentul.

Prima parte din 3: În contact cu tine însuți

În spatele donaţiilor se află întotdeauna povești. „Pe nimeni nu dau banii afară din casă. Eu chiar am nevoie de ei și sunt acolo, cum se spune, în situaţia în care dau din puţinul pe care îl am”, îţi povestește Anca Gîlcă. Ea răspunde apelurilor prin sms, când cineva are nevoie de participarea tuturor, ca să îndrepte viaţa cuiva.

Dar aici e altfel. Cel puţin pentru mine, e foarte plăcut sentimentul că pot fi alături de cineva în mod constant și nu doar în situaţii de criză. Când vezi că un copil are nevoie de bani pentru o operaţie de cancer, te mobilizezi sperând că în felul acesta, nu va muri. Dar să faci ceva pentru un om în formare, care nu va muri fără tine, dar pe care îl poţi sprijini să crească mai armonios, asta cred că face diferenţa. De asta m-am implicat și în Cercul de Donatori. Cred foarte mult că ar trebui să fim alături de alţii în mod constant — nu doar în situaţii de criză, ci, mai ales, ca să ne dezvoltăm personal mai ușor.

În ultimul an, Anca a lucrat cu ea însăși, să înveţe să simtă recunoștinţă și să-și păstreze calmul în orice situaţie. Acum e în Botoșani, unde organizează un training pentru femei, ca să-și dezvolte empatia și asertivitatea. Totul pornește de la „principiul de bună-credinţă”: când cineva îţi aruncă o vorbă în doi peri, să crezi că există un motiv în spate, care ţine de circuitul nefericirii între oameni.

Cred că prima dată când mi s-a întâmplat să conștientizez asta a fost când am răspuns în doi peri unei colege, iar ea m-a rugat să ieșim pe hol. «Anca, ce ţi s-a întâmplat? Ai tu ceva, că nu te porţi ca de obicei.» Am avut tendinţa să mă închid. «Cum adică, ce mi s-a întâm- plat?! Acum ai grija mea!» Apoi, m-am topit. Mi se întâmplase, într-adevăr, ceva. Și asta e valabil pentru toţi. Când cineva se poartă agresiv cu noi, există o explicaţie în spate, alta decât aceea că omul e un dobitoc.

Bursiera ei era determinată să înveţe și să-și croiască drumul în viaţă. „Dacă ai nevoie de liniște ca să înveţi, poţi veni la mine, la birou. Sau dacă ai nevoie să fotocopiezi cărţi, te pot ajuta. Orice ai nevoie, te rog, spune-mi.” Anca își dorea să fie o soră mai mare. „Aș fi vrut să am un frate sau o soră mai mare, la rândul meu. Fratele meu e mai mic. Când avea 5 ani, m-am bătut cu un copil din faţa blocului ca să-l apăr. Am deschis multe uși — inclusiv în relaţia cu părinţii — , astfel că lui îi este acum mai ușor. Prin firea mea, sunt un sfătuitor. Mă bucur să mă sune prietenii, să vorbim despre problemele lor. Cred că de aici pornește implicarea mea.”


Iașul autentic

Este vorba, așadar, de o poveste despre auto-vindecare, când oferi altora ceea ce ţie ţi-a lipsit. Mitul egoismului spune că tot ceea ce facem este pentru noi înșine. Că nu există altruism pur, pentru că fiecare dintre acţiunile noastre ne aduc o stare de bine, iar motivaţia din spate poate fi mereu redusă la o constelaţie a auto-glorificării.

Auto-glorificarea e un cuvânt puternic, folosit pentru a descrie încercările noastre de a ne ridica stima de sine. Oamenii care au dezvoltat an de an Fondul de Burse vorbesc însă despre autenticitate, iar nu despre auto-glorificare. Fiecare dintre ei spune în felul său că s-a implicat fiindcă „asta e firea lui”. Nu este o poveste despre ce a câștigat fiecare, deși câștigurile atârnă greu în ambele tabere. Și mentorii, și bursierii au ieșit din zona de confort ca să se cunoască mai bine pe ei înșiși.

Intră într-un destin

Deoarece donatorii își aleg ei înșiși bursierii, iar nu hazardul sau terţe persoane îi aduc împreună, Fondul de Burse a cristalizat în Iași miezul unei comunităţi autentice, cu oameni care-și exprimă personalitatea prin acţiunile cărora le dau curs. Iar acţiunile lor arată că altruismul este o trăsătură de personalitate pe care tot mai mulţi dintre noi suntem gata s-o recunoaștem și să ne-o asumăm.

Citește și:

O poveste despre cine ești (partea 2-a din 3)

Ce însemni și cine ești (partea 3-a din 3)

Pe Narativ

Reportaje & Interviuri Epice

Oana Olariu

Written by

Pe Narativ

Reportaje & Interviuri Epice

Welcome to a place where words matter. On Medium, smart voices and original ideas take center stage - with no ads in sight. Watch
Follow all the topics you care about, and we’ll deliver the best stories for you to your homepage and inbox. Explore
Get unlimited access to the best stories on Medium — and support writers while you’re at it. Just $5/month. Upgrade