Capitolul 1 și 2 — Cum să (nu) iți vinzi apartamentul cumpărat prin programul Prima Casa?
--
…sau mai bine zis Încercările zadarnice și neîncetate al unui visător în a-și vinde propriul apartament
Prolog
Este visul oricărui tânăr: să aibă un loc de muncă stabil și bine plătit, să fie independent de părinți. Când aceste condiții sunt îndeplinite, vin visuri și mai mărețe, mai de lungă durată: să își găsească cealaltă jumătate cu care să se stabilească la cuibușorul lor.
Și normal, ca orice tânăr independent din zilele noastre, aproape singura opțiune de a face rost de acest cuibușor este să cumpere un apartament cu ajutorul băncii. Fiind primul apartament, cel mai convenabil credit de pe piață este dedicat special tinerilor care sunt la inceputul drumului: creditul Prima Casă.
Așa a inceput și povestea noastră, când în 2011 am decis să ne cumpărăm un apartament. A fost dragoste la prima vedere, un apartament luminos, curat, finalizat cu bun gust și nu în ultimul rând, plin de potențial.
Nu voi intra în detalii despre procesul de achiziție, pentru că de când am parcurs eu pașii respectivi probabil s-a simplificat procedura… sau cel puțin sper să fie așa pentru sănătatea tinerilor de azi.
Menționez doar faptul că apartamentul l-am achiziționat înainte de căsătorie, astfel și creditul cât și contractul de vânzare-cumpărare au fost doar pe numele meu. Este un detaliu care pare nesimnificativ, dar vom vedea că este o informație valoroasă.
Capitolul 1 — Decizia și supriza
Ca în viața oricărei familii, prioritățile se schimbă pe parcursul anilor. Așa s-a întâmplat și în cazul nostru și după 7 ani a venit vremea să ne despărțim de prima noastră dragoste și să ne căutăm fericirea în altă parte.
Am decis să ne vindem apartamentul.
Am știut de la bun început că în primii 5 ani avem interdicție de vânzare pe apartament din partea Ministerului Finanțelor și a băncii. Dar fiind trecuți cei 5 ani, m-am dus cu zâmbetul pe buze la bancă să îi anunț că doresc să îmi vând apartamentul și să îi intreb ce pași trebuie făcuți.
Mare mi-a fost surpriza când domnișoara de la agenție îmi spune:
În prima fază aveți nevoie de acordul de înstrăinare de la Ministerul Finanțelor. După ce îl aveți și vă găsiți un cumpărător, veniți să facem cererea către bancă pentru acordul de înstrăinare.
Deci, chiar dacă au trecut primii 5 ani, tot este nevoie de acord de la ministerul finanțelor și de la bancă? … Se pare că da…. Dar nu poate fi așa de greu, nu?
Capitolul 2 — De la surpriză la fapte și hârtii
De ne place, de nu ne place, nu prea avem de ales… Bem un pahar de vin bun, ne adunăm curajul și începem demersurile pentru a întocmi dosarul cu care putem vinde apartamentul.
Pas 1. Acordul de înstrăinare de la Ministerul Finanțelor
Când domnișoara de la bancă mi-a zis că trebuie trimisă o cerere scrisă cu mâna prin Poștă, m-am uitat pe calendar să mă asigur că suntem în 2018 și nu m-am teleportat înapoi cu 10 ani.
Am dat fuguța acasă și ca orice om modern din era noastră, am dat search pe Google să văd dacă într-adevăr nu este o modalitate mai avansată de a face rost de acest acord.
Am găsit pagina web oficială a Ministerul Finanțelor (și încă o dată am fost nevoită să mă uit pe calendar… Scria tot 2018...). Pe această pagină este trecută o listă întreagă cu toate actele ce trebuie trimise pentru a primi acest acord:
- Cerere către Ministerul Finanțelor
- Copie după cartea de identitate a titularului
- Copie după contractul de garantare
- Carte Funciară originală, scoasă recent de la Registrul de Carte Funciară
Am căutat pe net după un model de cerere, dar nu am găsit nimic asemănător, așa că mi-am editat eu varianta proprie care arăta în felul următor:
Către Ministerul Finanțelor Publice,
Subsemnata ______________________________ cu domiciliul în localitatea _______________, str. _______________, nr. _____, ap. _____, județul _______________, identificat cu _____ seria _____ numărul _________, vă rog prin prezenta să îmi aprobați înstrăinarea (vânzarea) imobilului cu destinația de locuință constând în apartament cu _____ camere, cu dependințe (bucătărie, baie, balcoane), în suprafața utilă de ______ mp, situat in localitatea __________, str. _______________, nr. _____, ap. _____, județul _______________, anul construcției _______, și teren aferent cu destinația de parcare cu suprafața de _____ mp, înscris în cartea funciară a localității ___________ sub nr. __________________, nr. cadastral pentru locuință _____________ conform extras CF pentru informare nr. _______________, dobândit în data de ______________ dovedit prin act notarial nr. _______ emis de ___________________ cu acordul băncii ____________________ — Agenția ___________________ prin credit “Prima Casa”.
Vă mulțumesc anticipat.
Nume Prenume
Semnătura
Deși pe pagina web era trecut că se poate trimite solicitarea și online. Eu nu am îndrăznit, mai bine am trimis o scrisoare recomandată cu confirmare de primire folosind serviciile Poștei Române.
Am fost plăcut surprinsă când într-o săptămâna am și primit acordul de la Ministerul Finanțelor. O scrisoare tipărită, semnată frumos cu mâna (doar pentru asta plătim impozitele, nu?).
Primul pas: checked!
Pas 2. Contract cu agenția imobiliară
Știam de la bun început că vom apela la o agenție imobiliară să ne ajute cu vânzarea, deoarece ne-ar fi luat prea mult timp să facem reclamă pe diferite site-uri, să mergem la apartament ori de câte ori se ivește cineva interesat de apartament.
Nu sunt sigură când ar fi fost momentul oportun în procesul de vânzare să contactez o agenție imobiliară, însă eu am decis să aștept acordul de la Minister înainte de merge mai departe, că nu se știe niciodată.
Am făcut o mică comparație între agențiile existente ca să văd care sunt ofertele lor, ce tipuri de apartemente au în portofoliuil lor, dar și seriozitatea pe care o emană prin prezența lor online. Decizia nu a fost grea, deoarece a fost doar unul care a fost mult mai presus decât celelalte. Pe site-ul lor am găsit informații utile despre vânzarea unui apartament, prețurile de vânzare, și mai mult, un simulator de preț care a funcționat foarte bine, oferind preț real de piață.
După ce am ales agenția, am completat formularul lor de pe site cu informațiile personale și cele despre apartamentul oferit spre vânzare. După ce am înaintat formularul, mi s-a zis că voi fi contactat în cel mai scurt timp.
“Cel mai scurt timp” nu a însemnat sub nici un caz doar câteva minute sau ore… nici zile… După trei zile de scurt timp, am îndrăznit să apelez la call center-ul agenției să mă interesez despre ce statusul cererii mele.
Ce am învățat din această experiență este că datele sunt salvate în baza de date, dar nimeni nu se ocupă de ele. După ce am dat numărul meu de telefon pentru a identifica cererea mea din sistem, am fost asigurată că voi fi contactat …. ghici… în cel mai scurt timp. Spre fericirea mea, acest scurt timp chiar a fost scurt, a durat doar câteva ore.
M-a sunat o doamnă foarte simpatică, care a repetat Doamna Barabas la sfârșitul fiecărei fraze. Asta presupun ca să mă asigure că știu cine sunt…
Ne-am ințeles ca în două zile, sâmbăta la ora 10:00 să ne întâlnim la apartament să semnăm contractul. Sâmbăta dimineața la 9:45 mă sună doamna de la agenție că a avut o pană la mașină și că întârzie 15 minute.
Gândurile autorului: Mă întreb, oare câte pane au agenții imobiliari pe lună? Le merită să vulcanizeze anvelopele sau au deja o colaborare cu vreo vulcanizare?
Cu o jumătate de oră întârziere a ajuns doamna însoțită de un coleg. În timp ce ea mi-a prezentat ofertele agenției și a completat contractul cu datele mele, domnul a făcut snap-snap câteva poze de jur împrejur. În nici 10 minute a fost contractul semnat, pozele făcute, cheile predate.
Pas 3. Introducerea cumpărătorului în ecuație
Au trecut nu mai puțin de două zile până a apărut anunțul nostru pe site-ul agenției. Eram curioasă să văd descrierea, să văd cum au ieșit pozele. După un snap-snap făcut de domnul agent, pozele “s-au ridicat” la așteptările mele: un pic blurry, puțină dezordine, un pic de umbră dar un watermark uriaș în mijlocul pozei. Rețeta perfectă pentru un anunț imobiliar.
Mi-am dat seama că trebuie să fac și eu ceva pentru a-mi mări șansele să găsesc un cumpărător cât mai repede. Am făcut o postare pe Facebook cu o descriere și poze care emană sentimentele mele către apartament și cu poze care arată într-adevăr sufletul lui.
În prima zi am fost abordată de mai multe persoane cu întrebări dacă apartamentul arată așa ca și în postarea mea sau ca în anunțul agenției? Ceea ce dovedește că un plus de efort depus se răsplătește de nenumerate ori.
Și surpriza cea mai mare a fost când o prietenă veche din copilărie mi-a trimis mesaj că sunt în căutare de apartament și ar dori să vină să îl vadă cu soțul ei.
La început nu mi-a venit să cred, că acest lucru poate fi adevărat. Dar după ce au venit a doua zi (asta la o săptămână distanță după semnarea contractului cu agenția imobiliară) am bătut palma și am sărbătorit momentul cu un pahar de bere.
Era timpul să mă întorc la bancă să fac solicitarea pentru acordul de înstrăinare. Dacă țineți minte, pentru aceasta am avut nevoie deja de numele cumpărătorilor.
Pas 4. Acordul de înstrăinare de la bancă
Domnișoara de la bancă a fost foarte surprinsă când i-am zis că am găsit cumpărător într-o săptămână.
Depunerea cererii a fost un pas extrem de ușor: am dus copiile după cărțile de identitate a cumpărătorilor, am completat un formular pregătit de domnișoara și am atașat și acordul primit de la fond la cerere. Restul actelor (contract de credit, copie dupa extras CF) le-a avut ea în sistem. Mi s-a zis că în câteva zile sigur voi primi răspuns de la departementul juridic în legătură cu cererea mea.
Eram optimistă și așteptam apelul domnișoarei de la bancă. După o săptămână de liniște am decis s-o sun eu. Cred că era telepatie, deoarece și domnișoare vroia să mă sune “exact în momentul acesta” să îmi zică că nu s-a făcut acordul deoarece colegii au nevoie de un extras de CF nou. Oare asta cum nu a reușit să îmi transmită prin telepatie sau și mai bine, de ce nu știe că pentru un astfel de acord, este nevoie de un extras CF nou. Ce bine că am trimis originalul la București pentru a primi acordul de la fond și nu i-am făcut copie. E greșeala mea, trebuia să știu căci cu asta mă ocup în fiecare zi, nu?
Cum nu am vrut să mai pierd încă o săptămână cu acordul respectiv, am apelat la cartefunciara.info să mă ajute cu extrasul respectiv. Am completat formularul de pe site după masa la 16, am decis să plătesc și taxa de urgență, și a doua zi la 9:15 a venit curierul cu extrasul în mână. Cred că a fost cel mai convenabil mod de a primi un extras de carte funciară.
Am reușit s-o surprind din nou pe domnișoara de la bancă când i-am înmânat extrasul doar a doua zi după ce mi-a zis că are nevoie de el. Cu mari speranțe că de data aceasta totul va fi în regulă, am plecat de la bancă.
Pas 5. Notar public disponibil la ora 16
Aventurile însă nu s-au terminat, acum era momentul să caut un notar. Și nu oricare, ci unul care era dispus să ne primească după-masa la 16:00. Era o rugăminte din parte cumpărătorilor să ne programăm după-masa ca să nu trebuiască să își ia zi liberă de la locul de muncă. Un lucru, zic eu, rezonabil. Doar că funcționarii publici nu sunt de aceeași părere. Ei cred că toată lumea are program flexibil și poate pleca oricând de la locul de muncă, și ideal între 10:00–13:00, că atunci sunt ei la birou să dea câteva autografe.
După mai multe încercări, am găsit o doamnă care era dispusă să ne facă programare după masa, deși avea o operație la picior de curând și obosea foarte repede.
I-am explicat cum stă situația, că aștept după acordul băncii dar nu aș dori să pierd timpul, să ne facem programarea pentru semnarea antecontractului cât de curând.
Mi-a făcut o listă cu toate documentele necesare pentru întocmirea acestui act.
1 . Din partea vânzătorului au fost necesare:
- Act dobândire apartament (În cazul meu contract de vânzare-cumpărare)
- Copie carte de identitate
- Acord de înstrăinare
- Copie carte de identitate a soțului
- Copie certificat de căsătorie
- Declarație din partea soțului
2. Din partea cumpărătorilor au fost necesare:
- Copiile după cărțile de identitate
- Copie certificat de căsătorie
Pe lângă aceasta am achitat suma de 80 de lei pentru eliberarea unui extras de carte funciară de identificare. Cred că biroul de carte funciara s-a îmbogățit din sumele plătite de mine în cursul unei luni…
Pas 6. Drumeții și alte minunății
Doamna notar a făcut cererea pentru eliberarea extrasul de carte funciară, iar între timp și eu am fost anunțată de la bancă (acum m-a sunat chiar din propria inițiativă domnișoara!!) că am primit acordul de la bancă. Victory!!
M-am dus repede să-l ridic și să-l duc la doamna notar. Când i-am înmânat, m-a întrebat unde este celalalt acord? Așa de tare m-a șocat întrebarea, că nu am știut cum să reacționez… Singura întrebare care mi-a venit în minte a fost: care celălalt acord?
Se pare că acordul primit de la fond n-ar fi trebuit să-l las la bancă, ci era nevoie de el la semnarea contractului. Nici o problemă, am luat un aer adânc în plămâni, și am încercat din toate puterile să rămân calmă. Nu pot să zic că am reușit… Am făcut o criză de isterie cu doamna notar, care nu a avut nici o vină. După ce și-a ridicat si dânsa vocea, mi-am dat seama de greșeala comisă și mi-am cerut iertare.
Asta însă nu m-a descotorisit de drumul în plus pe care trebuia să îl parcurg la bancă. Cum am intrat în agenția de la bancă, domnișoara m-a întâmpinat cu un zâmbet larg pe buze. Mda… măcar atât… I-am explicat ce s-a întâmplat și că am nevoie de acordul de la fond în original. M-am temut că a fost arhivat, trimis la centru, sigilat sau chiar și ars, pierdut pentru întotdeauna… m-am așpteptat la orice, mai puțin la răspunsul primit: “chiar ieri după-masa am văzut că a ramas la mine…”
Se pare că nu sunt bună la comunicarea prin telepatie, cu siguranță așa ar fi trebuit să aflu că mă așteaptă.
Înapoi la notar. Am predat ambele acorduri în original, mi-au făcut câte o copie, că nu se știe niciodată. Era un gest de apreciat. Totul a părut în regulă.
Între timp și soțul meu a trebuit să depună o declarație la notariat cum că este de acord cu vânzarea apartamentului care nu este domiciliu activ. Apartament, care, cum am menționat la începutul poveștii, este doar pe numele meu. Si pentru asta, am mai plătit înca 40 de lei…
Întrebarea este: și dacă ar fi domiciliu activ?
En fin, declarația aceasta a fost cea mai mică grijă a mea dintre toate. Mai ales după ce s-a eliberat extrasul de CF și mă sună doamna notar că nu îmi pot vinde parcarea.
Motivul: tipul terenului pentru parcare apare ca si Necunoscut în loc de Intravilan. Într-un cartier plin de blocuri unde totul este intravilan, apare un CF cu o parcare care nu este trecut ca și intravilan.
Doamna notar îmi spune că nu poate redacta contractul pentru că nu este permis înstrăinarea unui teren a cărui tip este necunoscut. Normal, prima întrebare pe care o pun: ”Eu la rândul meu cum am reușit să cumpăr terenul?”. Răspunsul era ceva de așteptat: ”Păi, multe s-au schimbat în 7 ani…”
După o nouă serie de urlete și isterii, când am fost pe punctul de a rămâne fără notar, am ajuns la un consens. Am nevoie de o adeverință de la primărie care să ateste că terenul este într-adevăr intravilan. Cu adeverința respectivă putem semna antecontractul, cu mențiunea ca până la semnarea contractului voi corecta eroarea din sistem.
Încă un rând de hârtii și de umblat prin birouri și de vorbit cu oameni frustrați fără un pic de empatie și bun simț… Dar asta face parte dintr-un nou storyline, pe care îl voi detalia in capitolul următor.
Pas 7. Antecontract sau anti-contract?
Într-un final am reușit să ne înțelegem cu doamna notar cum să procedăm cu antecontractul să nu fim blocați de situația parcării.
După toate ”aventurile” prin care am trecut, nu mi-a venit să cred că am ajuns la punctul de a semna antecontractul. Am avut emoții mai mari decât la semnarea actului de căsătorie…
To be continued…cu capitolul 3.
