Ignorarea Intuitiei

Precum rațiunea, intuiția este de asemenea ceva ce poate fi corupt de către o minte care încă nu și-a înțeles originea.

Dar acum vom vorbi doar despre acele cazuri în care intuiția nu are cum să fie pătată de fricile sau dorințele unui sine fals.

Este vorba despre acea intuiție care încearcă să îl ducă pe om înapoi, mai aproape de adevăr, mai aproape de casă, să îl scape din ghearele identificărilor chinuitoare pe care în trecut le apăra cu orice preț.

Acea intuiție apare atunci când omul se liniștește puțin și crește gradul de conștiență.

Acea intuiție îi poate spune omului că deși vechile obiceiuri l-au ajutat să crească, acum nu mai este nevoie de ele în viața lui.

Acea intuiție îi poate spune omului că deși anumite persoane l-au ajutat să evolueze, acum prezența lor nu mai este necesară, ba mai mult, poate fi un impediment.

Acea intuiție îi spune de fapt omului că a venit momentul să lase să se dizolve o anumită identificare, o anumite parte din el acumulată în trecut, pentru a se putea adânci mai mult în liniște, în adevăr, în conștiință.

Dar omului îi este frică de necunoscut. De cele mai multe ori omul preferă să facă ceea ce a făcut mereu, ceea ce cunoaște, ceea ce îi aduce siguranță și liniște, ambele doar închipuite bineînțeles, ambele false.

Omul nu are curajul să spun un NU ferm, nu are curajul să spună GATA, nu are curajul să lase trecutul să fie trecut, nu are curajul să se rupă de imagini, de identificări.

Și astfel omul ajunge să acționeze de fapt împotriva propiei voințe, ajunge să fie măcinat de un conflict intern, ajunge să se zbată între sugestia intuiției pe de o parte și falsa siguranță a continuării trecutului de cealaltă parte.

Și acest conflict va crește în intensitate atât de mult încât poate încețoșa mintea de tot sau poate afecta organele interne ale corpului.

Este ca și cum omul ar termina gimnaziul, dar de frică a ceea ce îl așteaptă la liceu preferă să repete gimaziul, fiindcă atunci s-a simțit bine și a fost în siguranță. Și se înscrie iar în clasa a V-a, dar nu se va mai integra niciodată ca în trecut, iar în loc de siguranța va da peste chin.

Ignorarea intuiției va fi una din cele mai mari probleme ale omenirii în viitorul apropiat, mai ales că am pășit recent în era intuiției.

Această ignorare a intuiției este de fapt o lipsă de acceptare a schimbării și un refuz al omului de a deveni mai autentic.

Doar că schimbarea deja s-a produs, iar acceptarea acesteia și comportamentul autentic vor surveni până la urmă, chiar dacă se va întâmpla forțat, prin circumstanțele create de viață.

Omul are întotdeauna o alegere. În cazul de față alegerea va fi între acceptarea schimbării de bună voie sau forțat. Bineînțeles, acceptarea forțată vine la pachet cu suferință și timp pierdut, pentru că timpul oricărei forme este limit.