Coronavirus: Ciocanul și dansul
Cum pot arăta următoarele 18 luni, dacă liderii vor câștiga timp pentru noi
Articol de Tomas Pueyo tradus liber în limba română de Silvia Trifu și Roxana Pandelea
Mar 19 · 28 min read
Acest articol este continuarea articolului Coronavirus: De ce trebuie să acționezi acum (versiune în engleză, traducerea în română va urma), un articol cu peste 40 de milioane de vizualizări și tradus în peste 30 de limbi care descrie urgență problemei Coronavirusului. Dacă sunteți de acord cu acest articol, luați în calcul semnarea petiției conexe către Casă Albă. Traduceri în alte limbi sunt disponibile la finalul articolului.
Sumarul articolului: Estimăm că măsurile drastice luate acum vor dura doar câteva săptămâni și că ulterior acestora nu va mai exista un vârf al infectarilor, iar aceste măsuri pot fi luate cu un cost rezonabil pentru societate, salvând milioane de vieți pe parcurs. Dacă nu luăm aceste măsuri, zeci de milioane de oameni vor fi infectați, mulți vor muri, împreună cu oricine altcineva va avea nevoie de îngreijiri medicale în unitățile de terapie intensivă, deoarece sistemul de sănătate se va prăbuși.
În numai o săptămâna, discursul autorităților din întreaga lumea s-a transformat din: „Acest Coronavirus nu este o amenințare” în „Declarăm stare de urgență”. Cu toate acestea, există încă multe țări care nu fac mare lucru în legătură cu această situație. De ce?
Fiecare țară se întreabă același lucru: Cum ar trebui să reacționăm? Răspunsul nu le pare evident.
Unele țări, cum ar fi Franța, Spania sau Filipine, au instituit de atunci măsuri de izolare forțată la domiciliu. Altele, precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii, Elveția sau Olanda au tot amânat luarea unor măsuri drastice, solicitând, ezitant, luarea de măsuri de distanțare socială.
În cele ce urmează vom prezenta, împreună cu o mulțime de grafice, date statistice și modele cu numeroase surse, următoarele informații:
1. Care este situația curentă?
2. Ce opțiuni avem?
3. Care este singurul lucru care contează acum: Timpul
4. Cum arata o strategie buna împotriva Coronavirusului?
5. Cum ar trebui să abordăm consecințele economice si sociale?
După ce vei fi terminat de citit acest articol, vei fi aflat următoarele lucruri:
Sistemul nostru de sănătate este deja pe cale să intre în colaps.
Țările au două opțiuni: fie se luptă cu toate armele acum, fie vor traversa o perioadă de epidemie în masă.
Dacă aleg epidemia, sute de mii de oameni vor muri. În unele țări, poate chiar milioane.
Și este posibil ca această situație să nu elimine riscul unor noi valuri de infectări.
Dacă luptăm cu toate armele acum, vom reuși să inversăm tendința ascendentă a ratei deceselor, vom reduce presiunea asupra sistemului de sănătate, ne vom pregăti mai bine și vom învăța.
Lumea nu a învățat niciodată ceva într-un timp atât de scurt. Dar avem nevoie de asta pentru că știm atât de puține despre acest virus și asta ne va face să câștigăm ceva ce este esențial acum: TIMP.
Dacă alegem să luptăm cu toate armele, va trebui să ne aruncăm în luptă brusc pentru ca apoi să putem lua lucrurile gradual. Doar așa vom reuși să menținem nevoie de stare de izolare timp de câteva săptămâni, în loc de câteva luni de zile.
Apoi, progresiv, vom începe să ne recâștigam din ce în ce mai multe libertăți. Este posibil să nu revină totul la normal imediat.
Dar va fi cât de cât aproape de normal, și lucrurile vor progresa ușor ușor către normalitate. Și putem face toate astea în timp ce luăm în calcul și restul economiei.
Hai să începem.
1. Care este situația?
Săptămâna trecută am prezentat acest grafic:
Acesta ne arată numărul cazurilor de Coronavirus din întreaga lume, în afară de China. Singurele linii vizibile erau cele ale Italiei, Iranului și Coreei de Sud. A trebuit să măresc imaginea în colțul din dreapta jos pentru a putea vedea țările în care epidemia era abia la început. Și susțineam că acestea se vor apropia curând de situația din celelalte trei țări.
Să vedem ce s-a întâmplat de atunci.
După cum ne așteptam, numărul de cazuri a explodat în zeci de țări. În imagine nu am putut ilustra decât țările cu peste 1.000 de cazuri. Sunt câteva lucruri de luat în calcul:
· Spania, Germania, Franța și SUA aveau deja mai multe cazuri ca Italia la momentul instituirii măsurii de izolare socială
· Alte 16 țări au astăzi mai multe cazuri decât avea provincia Hubei atunci când s-a instituit izolarea forțată: Japonia, Malaezia, Canada, Portugalia, Australia, Cehia, Brazilia și Qatar au mai multe decât Hubei, dar mai puțin de 1.000 de cazuri. Elveția, Suedia, Norvegia, Austria, Belgia, Olanda și Danemarca au toate peste 1.000 de cazuri.
Ai observat ceva ciudat în această listă de țări? În afara Chinei și Iranului, unde există focare masive, și a Braziliei si Malaeziei, toate celelalte țări se află pe lista celor mai bogate din lume.
Crezi că virusul atacă doar țările bogate? Sau este mai probabil că țările bogate sunt mai capabile să îl identifice?
Este puțin probabil că țările mai sărace nu sunt afectate. Vremea caldă și umedă probabil ajută, dar nu poate, de una singură, preveni apariția unui focar — altfel nu am avea persoane infectate în Singapore, Malaezia sau Brazilia.
Există două explicații posibile — fie a durat mai mult până când virusul a ajuns în aceste țări deoarece acestea sunt mai slab conectate cu restul lumii, fie virusul este deja acolo, însă aceste țări nu au putut investi suficient în capacitățile de testare pentru a-l descoperi.
În orice caz, dacă acest lucru este adevărat, înseamnă că majoritatea țărilor nu vor scapă de Coronavirus. Este doar o chestiune de timp până când se vor identifica focare și vor fi necesare măsuri.
Ce măsuri pot lua țările?
2. Ce opțiuni avem?
De săptămâna trecută, de când scriam primul articol, discursul s-a schimbat și multe țări au luat măsuri. Iată câteva dintre cele mai elocvente exemple:
Măsuri în Spania și Franța
La o extremă avem Spania și Franța. Iată ordinea în care Spania a luat măsurile:
Joi, 12 martie, Premierul a respins acuzațiile că autoritățile spaniole au subestimat pericolul.
Vineri au declarat stare de urgență.
Sâmbătă au fost luate următoarele măsuri:
• Populația nu mai are voie să iasă din casă decât pentru motive bine întemeiate: să meargă la cumpărături, serviciu, farmacie, spital, bancă sau la compania de asigurări (în cazuri extreme)
• Copiii nu mai pot fi scoși afară și nu se mai pot face vizite la prieteni sau familie (cu excepția îngrijirii persoanelor care au nevoie de ajutor, însă cu măsuri de igienă și distanțare fizică)
• Se închid toate barurile și restaurantele. Se acceptă doar preluarea mâncării la pachet sau cu livrare la domiciliu.
• Se închid toate locurile de agrement: sport, cinema, muzee, nu sunt premise festivaluri.
• Nu se pot organiza nunți cu invitați. La înmormântări poate participa un număr foarte mic de oameni.
• Transportul public este încă permis.
Luni au fost închise granițele terestre.
Unii oameni consideră aceste măsuri excelente. Alții se revoltă și se plâng. Acest articol încearcă să împace aceste două viziuni asupra situației.
Franța a luat măsurile într-o ordine similară, doar că le-a luat mai mult timp să le aplice, iar acum sunt mai agresive. De exemplu, acum chiria, taxele și utilitățile sunt suspendate/amânate pentru afacerile mici.
Măsuri în SUA și Marea Britanie
SUA și Marea Britanie, la fel ca Elveția sau Olanda, au tot amânat implementarea măsurilor. Iată ordinea în care SUA a luat măsurile:
· Miercuri, 11 martie: sunt interzise călătoriile.
· Vineri: se declară starea de urgență, fără măsuri de distanțare socială
· Luni: guvernul transmite publicului să evite restaurantele și barurile și evenimentele cu mai mult de 10 persoane. Nu se impune, ci doar se recomandă, distanțarea socială.
Mai multe state și orașe preiau inițiativa și implementează măsuri mai stricte.
Marea Britanie a adoptat măsuri similare: multe recomandări, însă foarte puține interdicții.
Aceste două grupuri de țări ilustrează cele doua extreme ale abordării luptei cu Coronavirusul: minimizare și interdicție. Haideți să înțelegem ce implică fiecare dintre aceste două abordări.
Opțiunea 1: Nicio măsură
Înainte de a face asta, haideți să vedem ce ar însemna pentru o țară de mărimea SUA să nu se ia nicio măsură:
Acest calculator epidemic vă poate ajuta să înțelegeți mai bine consecințele mai multor scenarii. Am copiat sub grafic factorii cheie care determina comportamentul virusului. Observați că numărul persoanelor infectate, evidențiat în roz, atinge vârful la zeci de milioane la un moment dat. Cele mai multe variabile sunt cele standard. Singurele modificări semnificative sunt R de la 2.2. la 2.4 (corespunde unei înțelegeri curente mai bune a informației disponibile. Vezi în partea de jos a calculatorului epidemic), rata mortalității (4% din cauza colapsului sistemului medical. Vezi detalii mai jos sau în articolul anterior), durata spitalizării (redusă de la 20 la 10 zile) și rata spitalizării (redusă de la 20% la 14% pe baza numărului de cazuri severe și critice. OMS susține o rată de 20%) pe baza celor mai recente informații și studii. Observați că aceste coordonate nu schimbă rezultatele în mod semnificativ. Singură schimbare care contează este rata mortalității.
Dacă nu facem nimic: Toata lumea se va infecta, sistemul medical va fi depășit, mortalitatea va exploda și aproximativ 10 milioane de oameni vor muri (coloanele albastre). La un calcul rapid, dacă aproximativ 75% din americani se vor infecta și 4% vor muri, asta înseamnă 10 milioane de morți, adică un număr de decese de 25 de ori mai mare decât cel al deceselor înregistrate de SUA în Al Doilea Razboi Mondial.
Ai putea spune: „Pare cam mult. Am auzit estimări care erau mult mai mici!”
Deci, care este explicația? Toate cifrele astea ne pot ameți foarte ușor. Dar adevărul este că dintre toate variabilele, două sunt cele care contează: care este procentul de oameni care se vor infecta și îmbolnăvi și câți dintre aceștia vor muri. Dacă doar 25% se vor îmbolnăvi (pentru că ceilalți au virusul, dar nu au simptome, deci nu sunt considerați drept cazuri), iar mortalitatea va fi de 0,6%, în loc de 4%, se va ajunge la 500 mii de decese în SUA.
Daca nu facem nimic, numărul morților de Coronavirus se va situa probabil undeva între aceste două valori. Diferența mare dintre aceste două valori extreme este cauzată, în principal, de rata mortalității, așa că este esențial să o înțelegem mai bine. Ce anume cauzează cu adevărat decesele în urma infectării cu Coronavirus?
Cum ar trebui să calculăm rata mortalității?
Mai jos avem același grafic ca cel de mai sus, încă acum ne uităm la numărul de persoane spitalizate, în loc de numărul de persoane infectate și decedate:
Zona marcată cu albastru deschis reprezintă numărul de persoane care vor avea nevoie de spitalizare, iar zona marcată cu albastru închis reprezintă numărul de oameni care vor avea nevoie de terapie intensive (ATI). Se poate vedea maximul va fi atins undeva la peste 3 milioane.
Hai să comparăm acest număr cu numărul de paturi pe care le avem în SUA în secțiile de ATI (în prezent avem 50 de mii de paturi, iar capacitatea ar putea fi dublată prin conversia unor spații în secții de ATI). Acest număr este marcat cu o linie roșie punctată.
Nu, nu este o eroare.
Linia roșie punctată este capacitatea pe care o avem în număr de paturi în secțiile de ATI. Toate persoanele care vor fi în stare critică și vor depăși numărul marcat de acea linie vor nu vor mai putea beneficia de îngrijirea de care au nevoie și, cel mai probabil, vor muri.
În afară de numărul de paturi din secțiile de ATI, ne putem uita și la numărul de aparate de ventilație, dar rezultatul este aproximativ la fel, având în vedere că sunt mai puțin de 100 mii de aparate de ventilație in SUA.
Acesta este motivul cauza pentru care oamenii au murit în număr mare în Hubei și acum în Italia și Iran. Rata mortalității în Hubei a fost în cele din urmă însă mai bună decât ar fi putut fi, deoarece chinezii au construit 2 spitale practic peste noapte. Italia și Iran nu pot face la fel; și puține țări, poate chiar niciuna, nu poate face acest lucru. Nu putem decât să așteptăm să vedem ce se va întâmpla în aceste țări.
Deci, de ce este rata mortalității de aproape 4%?
Dacă 5% din cazurile de îmbolnăvire necesită tratament în terapie intensivă și sistemul de sănătate nu are capacitatea de a trata aceste cazuri, majoritatea acestor pacienți vor muri, pur și simplu.
În plus, date recente ne indică faptul că cazurile din SUA sunt mai grave decât cele din China.
Și ar fi bine dacă asta ar fi singura problemă, dar nu e.
Daune colaterale
Dar aceste cifre ne arată doar oamenii care mor din cauza infecției cu Coronavirus. Dar ce se întâmplă dacă sistemul medical este în colaps din cauza pacienților cu Coronavirus? Încep să moară și oameni care suferă de alte afecțiuni.
Ce se întâmplă dacă suferi un atac de cord, dar ambulanța ajunge în 50 de minute în loc de 8 (prea multe cazuri de Coronavirus) sau, chiar dacă ajunge și ești preluat la timp, nu există niciun doctor care să te trateze sau niciun pat disponibil în secția de ATI? Mori.
În SUA 4 milioane de oameni sunt internați în secțiile de ATI în fiecare an, iar 500 mii (aproximativ 13%) dintre ei mor. Fără paturile din secțiile de ATI, această rată ar fi mult mai aproape de 80%. Și chiar dacă numai 50% dintre ei ar muri, într-un an epidemic se ajunge de la 500 mii de decese la 2 milioane, deci se adaugă încă 1,5 milioane de decese din cauze colaterale epidemiei.
Dacă virusul este lăsat să se răspândească, sistemul medical din SUA se va prăbuși, iar numărul morților va fi de ordinul milioanelor, poate chiar mai mult de 10 milioane.
Același raționament este valabil pentru majoritatea statelor. Personalul medical, numărul paturilor din secțiile de ATI și numărul aparatelor de ventilație sunt de obicei similare cu cele din SUA sau poate chiar mai scăzute în majoritatea țărilor. Dacă nu controlăm Coronavirusul, acest lucru se va traduce în colapsul sistemului medical, și, implicit, în decese în masă.
Sper că până acum vă este destul de clar că trebuie să luăm măsuri. Cele doua opțiuni pe care le avem acum sunt minimizarea și suprimarea. Ambele își propun să inverseze tendința ascendentă a ratei deceselor, dar în moduri foarte diferite.
Opțiunea 2: Strategia de minimizare
Strategia de minimizare sună cam așa: „Acum este deja imposibil să prevenim infectarea cu Coronavirus, deci hai să îl lăsăm să își urmeze cursul, în timp ce încercăm să reducem numărul maxim posibil de infectări. Hai să inversăm tendința ascendentă doar puțin pentru ca situația să fie mai ușor de gestionat de către sistemul medical.”
Acest grafic a fost publicat în weekend într-o lucrare foarte importantă de către Imperial College London. Aparent, acest grafic i-a convins pe liderii Marii Britanii și SUA să îți schimbe abordarea.
Acest grafic este foarte similar cu cel anterior. Nu este identic, dar echivalent din punct de vedere conceptual. În acest grafic opțiunea de „A nu face nimic” este reprezentată de linia neagră. Fiecare dintre celelalte linii reprezintă consecințele luării de măsuri de distanțare socială din ce în ce mai restrictive. Linia albastră ilustrează cele mai stricte masuri de distanțare socială: izolarea persoanelor infectate, carantinarea persoanelor care ar putea fi infectate și izolarea persoanelor în vârstă. Linia albastră reprezintă, în general, strategia curentă a Marii Britanii, deși momentan măsurile cu fost comunicate ca recomandări, nu ca obligații.
Linia roșie ilustrează capacitatea secțiilor de ATI, de data aceasta în Marea Britanie. Observăm că această linie este foarte apropiată de bază. Toată zona de deasupra liniei roșii reprezintă pacienții cu Coronavirus care cel mai probabil vor muri din cauza lipsei de resurse ATI.
Și în plus, aplatizarea curbei va însemna că sistemul ATI va fi în colaps luni de zile la rând, crescând numărul de decese colaterale.
Ar trebui să fiți șocați când auziți: „Vom lua măsuri de minimizare”, pentru că ceea ce se spune de fapt este: „Vom sufoca sistemul medical în mod intenționat, iar rata mortalității va crește de cel puțin 10 ori.”
Probabil că deja credeți că nu se poate mai rău de atât. Dar nu am terminat încă. Pentru că una dintre ipotezele cheie ale acestei strategii este ceea ce se numește: „imunitate de grup”.
Imunitatea de grup versus mutații ale virusului
Ideea este că toți oamenii care se infectează și apoi își revin devin imuni la virus. Acesta este punctul cheie al strategiei: „Uite, știu că o să fie greu o perioadă, dar după ce va trece toată situația asta și vor muri câteva milioane de oameni, noi toți ceilalți vom fi imuni la acest virus, ceea ce înseamnă că virusul nu se va mai propagă și va dispărea. Mai bine să o facem odată și să terminăm, deoarece alternativa este să practicăm distanțarea socială timp de până la un an, cu riscul să avem oricum noi vârfuri de infectare mai târziu.”
Doar ca această opțiune pleacă de la premisa că virusul nu se schimba prea mult. Dacă nu se schimbă mult, atunci majoritatea oamenilor vor deveni imuni și, la un moment dat, epidemia se va stinge.
Dar cât de probabil este ca virusul să sufere mutații?
Se pare că acest lucru s-a întâmplat deja.
În graficul de mai sus sunt ilustrate diferite mutații ale virusului. Se poate vedea că tulpinile inițiale, marcate cu mov, au apărut în China și apoi s-au extins. De fiecare dată când vedeți o ramificare pe graficul din stânga, aceasta reprezintă o mutație care duce la o variantă ușor diferită a virusului.
Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă: virusurile RNA, grupă din care face parte și acest Coronavirus și virusul gripal, tind să sufere mutații de 100 de ori mai rapid ca cele de tip ADN — deși Coronavirusul suferă mutații mai lent decât virusurile gripale.
În plus, cea mai buna cale pentru ca virusul să sufere o mutație este să aibă milioane de șanse să o facă, ceea ce este exact ce va oferi strategia de minimizare: sute de milioane de persoane infectate.
Motivul pentru care vaccinul anti-gripal trebuie repetat în fiecare an este că există foarte multe tulpini de virus și tulpini noi apar constant, iar vaccinul anti-gripal nu va putea niciodată să ne protejeze împotriva tuturor tulpinilor.
Cu alte cuvinte: strategia de minimizare nu presupune numai milioane de decese în țări precum SUA sau Marea Britanie. Aceasta se bazează de asemenea pe faptul că virusul nu va suferi mutații semnificative — ceea ce știm că nu este adevărat. Și acastă strategie îi va da șansa să sufere mutații. Deci, este posibil ca după ce terminăm cu etapa care implică milioane de decese să trebuiască să ne pregătim pentru alte câteva milioane — în fiecare an. Acest Coronavirus ar putea deveni recurent, exact ca virusul gripal, însă de multe ori mai letal.
Deci dacă nici opțiunea de a nu face nimic și nici strategia de minimizare nu vor funcționa, care este alternativa? Se numște suprimare.
Opțiunea 3: Strategia de suprimare
Strategia de minimizare nu încearcă să controleze epidemia, ci doar să aplatizeze puțin vârful curbei. Strategia de suprimare însă încearcă să implementeze măsuri drastice pentru a ține epidemia sub control. Mai precis:
· Aplică măsuri severe acum. Aplică măsuri obligatorii de distanțare socială. Ține acest aspect sub control.
· Relaxează apoi măsurile, astfel încât oamenii să revină gradual la libertățile lor, iar viața socială și economică să revină la normal.
Cum va arăta situația în acest caz?
Toți parametrii modelului sunt aceiași, cu excepția faptului că există o intervenție pentru a reduce rata transmisiei R la 0,62 și, pentru că sistemul medical nu este în colaps încă, rata mortalității este redusă la 0,6%. Am definit valoarea “în prezent (around now)” ca reprezentând aproximativ 32.000 de cazuri când se implementează măsurile (de 3 ori numărul oficial de azi, 19 martie). Observați că acesta nu este influențat prea mult de R ales. Pentru un R de 0,98 de exemplu numărul de decese este 15.000, de 5 ori mai mult decât pentru un R de 0,62, dar încă de ordinul zecilor de mii și nu al milioanelor. Nu este influențat foarte mult nici de rata mortalității: dacă este 0,7% în loc de 0,6%, numărul deceselor crește de la 15.000 la 17.000. Combinația dintre un R mai mare, o rată a mortalității mai mare și întârzierea luării măsurilor este cea care duc la creșterea exponențială a numărului de decese. De aceea este importat să luăm astăzi măsuri pentru a reduce R. Mai exact, faimosul R0 este R la început (R la momentul 0), adică rată transmiterii virusului când nimeni nu este imun încă și nu sunt luate deloc măsuri împotriva lui. R este rata totală de transmitere.
Într-o strategie de suprimare, după primul val numărul deceselor este de ordinul miilor, nu al milioanelor.
De ce? Pentru că nu doar că limităm creșterea exponențială a cazurilor, ci reducem și rata mortalității deoarece sistemul medical nu este complet depășit. Aici am folosit o rată a mortalității de 0,9%, ceea ce reprezintă valoarea actuală din Coreea de Sud, țara care a fost cea mai eficientă în aplicarea strategiei de suprimare.
Dacă e să ne bazăm pe ceea ce am prezentat până acum, lucrurile par destul de clare. Toata lumea ar trebui sa aplice strategia de suprimare.
Si atunci, de ce ezita guvernele?
Pentru că se tem de trei lucruri:
1. Prima izolare va dura câteva luni, ceea ce pare inacceptabil pentru mulți oameni.
2. O izolare de câteva luni de zile va distruge economia.
3. Aceste măsuri nu are rezolva problema deoarece nu fac decât să amâne epidemia: mai târziu, când măsurile distanțarea socială vor fi relaxate, milioane de oameni se vor infecta și vor muri oricum.
Iată modelul creat de Imperial College pentru a ilustra strategia de suprimare. Linia galbenă și cea verde sunt diferite scenarii ale strategiei de suprimare. Putem observa că lucrurile tot nu arată prea bine: există în continuare maxime uriașe, deci de ce să ne mai chinuim?
Vom ajunge și la aceste întrebări imediat, însă mai întâi trebuie să discutăm despre ceva mai important.
Aceste întrebări nu fac decât să ne abată atenția de la ce contează cu adevărat.
Prezentate astfel, cele doua opțiuni de minimizare și suprimare nu par foarte tentante. Fie lăsăm multă lume să moară curând și nu afectăm economia, fie afectam economia astăzi, doar ca să amânăm decesele.
Variabila „timp” este practic scoată din schemă astfel.
3. Variabila „timp”
În articolul precedent am explicat importanța pe care o are variabila „timp” în salvarea vieților oamenilor. Fiecare zi, fiecare oră cu care am amânat să luăm măsurile necesare au crescut exponențial riscul împrăștierii virusului. Am văzut cum o singură zi poate reduce numărul de cazuri cu 40% și numărul deceselor cu un procent și mai mare.
Dar timpul este chiar mai valoros de atât.
Urmează să ne confruntăm cu cel mai mare val de presiune asupra sistemului medical din istorie. Suntem complet nepregătiți și inamicul cu care ne confruntăm ne este necunoscut. Poziția în care ne aflăm în acest război nu ne este deloc favorabilă.
Dacă ai fi pe cale să te confrunți cu cel mai mare dușman al tău, despre care știi foarte puține lucruri și ai avea două opțiuni: fie să îl ataci frontal, fie să fugi ca să amâni confruntarea până ești ceva mai bine pregătit, ce ai alege?
Asta este practic ceea ce trebuie să facem acum. Lumea s-a trezit. Fiecare zi care trece înseamnă timp în care ne putem pregăti mai bine pentru confruntarea cu Coronavirusul. În cele ce urmează voi prezenta ce arme suplimentare ne oferă timpul:
Număr mai mic de cazuri
Printr-o strategie eficientă de suprimare, numărul cazurilor reale va scădea brusc, peste noapte, cum am văzut în Hubei săptămâna trecută.
Sursa: Analiza lui Tomas Pueyo asupra graficului și datelor din Journal of the American Medical Association
Niciun caz nou de infectare cu Coronavirus nu a mai fost înregistrat de astăzi nicăieri în întreaga regiune Hubei, unde locuiesc 60 de milioane de locuitori.
Numărul de persoane diagnosticate va mai crește timp de câteva săptămâni, însă apoi va începe să scadă. Iar scăderea numărului de cazuri noi înseamnă, implicit, și scăderea ratei mortalității. Și astfel va scădea și numărul de decese colaterale: mai puțini oameni vor muri din cauza unor afecțiuni care nu au legătură cu noul Coronavirus decât în cazul în care sistemul medical ar fi complet depășit.
Suprimarea ne va aduce:
· Mai puține cazuri totale de infectări cu Coronavirus
· Eliberare imediată a presiunii de pe sistemul medical și personalul medical
· Reducerea ratei de mortalitate
· Reducerea deceselor colaterale
· Vindecarea personalului medical infectat care se află în prezent în carantina sau în izolare și revenirea la muncă. In Italia, personalul medical reprezintă 8% din numărul total al cazurilor.
Înțelegerea adevăratei probleme: testarea și monitorizarea
Marea Britanie și SUA nu cunosc numărul efectiv de cazuri de infectare. Nu știm câte persoane sunt infectate. Știm doar că numărul oficial nu este cel real și că cel real este de ordinul zecilor de mii. Iar asta se întâmplă pentru că nu testăm și nu monitorizăm.
· În câteva săptămâni am putea să ne punem în ordine protocoalele de testare și am putea începe să testăm pe toată lumea. Având aceste informații am putea ști adevărata amploare a problemei, am ști unde ar trebui să luăm măsuri ma restrictive si unde am putea să eliminăm măsurile de izolare.
· Metodele noi de testare ar putea mări viteza de testare și reduce semnificativ costurile.
· Am putea de asemenea să implementăm metode de monitorizare precum cele adoptate în China sau alte țări est asiatice, prin care pot fi identificate toate persoanele cu care o persoană infectată a intrat în contact pentru a le pune în carantină. Toate aceste informații ne-ar fi foarte utile pentru toate măsurile noastre ulterioare de distanțare socială: daca știm unde este virusul, putem aplica măsuri doar în acele locuri. Nu este deloc complicat: aceste este modul prin care țările est asiatice au fost capabile să țină epidemia sub control în absența unor masuri stricte de distanțare sociala care sunt din ce în ce mai necesare în alte țări.
Măsurile din această secțiune (testare și monitorizare) au inversat practic tendința de creștere a numărului de cazuri în Coreea de Sud și au ținut epidemia sub control, fără a fi necesară impunerea unor măsuri stricte de distanțare socială.
Creșterea resurselor
SUA (și probabil Marea Britanie) sunt pe cale să meargă la război fără niciun fel de armură.
Avem măști doar pentru două săptămâni, prea puține echipamente individual de protecție, un număr insuficient de aparate de ventilație, de paturi în secțiile ATI și de aparate de oxigenare sangvină. De aceea rata mortalității ar fi atât de mare în cazul aplicării strategiei de minimizare.
Dar dacă reușim să câștigăm timp, vom putea schimba asta:
· Vom avea mai mult timp la dispoziție pentru a cumpăra echipamentul necesar pentru un val viitor de îmbolnăviri
· Vom putea crește producția de măști, echipamente individuale de protecție, aparate de ventilație și de oxigenare sangvină și orice alt dispozitiv esențial pentru a reduce rata mortalității.
Cu alte cuvinte, nu avem nevoie de ani întregi pentru a face rost de armuri, avem nevoie doar de câteva săptămâni. Câteva săptămâni în care producția trebuie intensificată la maxim. Țările sunt mobilizate. Oamenii sunt inventivi, putem folosi imprimantele 3D pentru a realiza componente pentru ventilatoare. Putem reuși. Doar că avem nevoie de timp în plus. Nu ai fi de acord să aștepți câteva săptămâni pentru a face rost de o armură înainte de a înfrunta un dușman de moarte?
Dar asta nu e sigura resursă de care avem nevoie. Mai avem nevoie și de personal medical, cât de repede posibil. De unde facem rost? Trebuie să instruim oamenii și să îi învățăm cum să ajute asistentele și trebuie să solicităm ajutorul personalului medical ieșit la pensie. În multe țări aceste lucruri se întâmplă deja, însă durează. Putem face toate astea în câteva săptămâni, dar nu și dacă totul se prăbușește în jurul nostru.
Contagiozitate publica mai redusă
Publicul este speriat. Coronavirusul este ceva nou. Sunt atât de multe lucruri pe care încă nu știm cum să le facem! Oamenilor nu le-a intrat încă în reflex să nu mai dea noroc, să nu se mai îmbrățișeze, să deschidă ușile cu cotul, să se spele pe mâini după ce pun mâna pe o clanță, să dezinfecteze masa înainte de a se așeza.
Odată ce vom avea suficiente măști, le putem folosi și în afara sistemului medical. Acum, este bine să le păstram pentru personalul medical. Dar dacă nu ar fi problema lipsei lor, oamenii ar trebui să le poarte zilnic, reducând astfel șansele să infecteze alte persoane când sunt bolnavi și, cu un pic de instruire, șansele ca purtătorii de mască să se infecteze. (Între timp, a purta ceva e mai bine decât a nu purta nimic.)
Toate acestea sunt metode ieftine de a reduce rata de transmisie. Cu cât virusul se va propaga mai puțin, cu atât va fi nevoie de măsuri mai reduse în viitor pentru a-l limita. Dar avem nevoie de timp pentru a instrui oamenii cu privire la toate aceste măsuri și pentru a-i echipa corespunzător.
Să înțelegem virusul
Știm foarte puține lucruri despre acest virus. Dar în fiecare săptămână se publica sute de studii noi.
Lumea este în final unită împotriva unui dușman comun. Cercetătorii din toată lumea s-au mobilizat să înțeleagă virusul mai bine.
Cum se răspândește virusul?
Cum poate fi răspândirea încetinită?
Care este proporția de purtători asimptomatici?
Sunt contagioși? Cât de mult?
Care sunt cele mai bune tratamente?
Cât de mult supraviețuiește?
Pe ce suprafețe?
Cum influențează rată transmiterii diferitele măsuri de distanțare socială aplicate?
Care este costul lor?
Care sunt cele mai bune tehnici de monitorizare?
Cât de fiabile sunt testele noastre?
După ce vom avea răspunsuri clare la aceste întrebări vom putea să reacționăm eficient, minimizând pagubele economice și sociale colaterale. Și răspunsurile vor veni în decurs de câteva săptămâni, nu ani.
Găsirea unor tratamente
În plus, dacă vom găsi un tratament în următoarele câteva săptămâni? Orice zi în plus ne aduce mai aproape de această posibilitate. Deja se discută despre câteva opțiuni, cum ar fi Favipiravir, Clorochina sau Clorochina în combinație cu Azitromicina. Cum ar fi dacă în două luni am avea deja un tratament pentru Coronavirus? Cât de proști am fi dacă până atunci am avea deja milioane de decese ca urmare a unei strategii de minimizare?
Înțelegerea raportului cost-beneficiu
Toți factorii de mai sus ne pot ajuta să salvam milioane de vieți. Asta ar trebui să fie suficient. Din păcate, politicienii nu se pot gândi doar la viața persoanelor infectate. Trebuie să se gândească la întreaga populație și la impactul pe care măsurile drastice de distanțare socială le-ar avea asupra celorlalți.
În momentul de față nu avem nici cea mai vagă idee care este rata de reducere a transmiterii virusului prin diferitele măsuri de distanțare socială. De asemenea, nu avem nicio idee cu privire la consecințele lor economice și sociale.
Nu-i așa că este dificil să decidem ce măsuri trebuie să luăm pe termen lung dacă nu cunoaștem nici costurile și nici beneficiile?
Avem nevoie de câteva săptămâni pentru a le studia, înțelege, stabili prioritățile și pentru a decide pe care să le aplicăm.
Mai puține cazuri înseamnă o mai bună înțelegere a problemei, realizarea de stocuri, înțelegerea virusului, înțelegerea raportului cost-beneficiu a diferitelor măsuri, educarea publicului. Acestea sunt câteva instrumente esențiale pentru a lupta cu virusul și ne trebuie doar câteva săptămâni pentru a le obține pe multe dintre ele. Nu ar fi prostesc să aplicăm o strategie care ne-ar arunca direct în fața dușmanului nostru total nepregătiți?
4. Ciocanul și dansul
Acum știm că strategia de minimizare este probabil o opțiune groaznică și că strategia de suprimare are un avantaj semnificativ pe termen scurt.
Însă oamenii au, pe bună dreptate, următoarele motive de îngrijorare cu privire la aceasta strategie:
· Cât de mult va dura efectiv?
· Care vor fi costurile?
· Va exista un al doilea vârf la fel de mare ca în cazul în care nu am lua nicio măsură?
Haideți să analizăm cum ar trebui să arate o adevărată strategie de suprimare. O vom numi Ciocanul și dansul.
Ciocanul
Mai întâi acționezi rapid și agresiv. Pentru toate motivele menționate mai sus, având în vedere cât de important este să câștigăm „timp”, vrem să domolim problema cât mai curând posibil.
Una dintre cele mai importante întrebări este: Cât de mult va dura?
Teama pe care o are toată lumea este că vom fi închiși în case timp de luni în șir, ceea ce va duce la dezastru economic și depresii. Această idee a fost, în mod nefericit, prezentată în faimoasa lucrare prezentată de Imperial College:
Vă amintiți acest grafic? Zona marcată cu albastru deschis, care începe de la finalul lui martie și se întinde până la finalul lunii august, este perioada în care în lucrare se recomandă aplicarea strategiei Ciocanul, adică suprimarea inițială, care include distanțarea socială semnificativă.
Dacă ești politician și vezi că prima opțiune este să lași sute de mii sau milioane de oameni să moară printr-o strategie de minimizare, iar a doua opțiune este să oprești economia cinci luni înainte de a trece prin același vârf de cazuri și morți, aceste opțiuni nu sună prea bine.
Dar nu trebuie să fie așa. Această lucrare, care influențează acum politicile naționale, a fost criticată puternic pentru câteva erori fundamentale: ignoră monitorizarea contacților (aspect ce stă la baza politicilor din Coreea de Sud, China sau Singapore, printre altele) sau restricțiile de călătorie (esențiale pentru China), ignoră impactul mulțimilor mari…
Durata de timp necesară pentru Ciocan este de ordinul săptămânilor, nu al lunilor…
Acest grafic ne arată cazurile noi din întreagă regiune Hubei (60 de milioane de locuitori) zilnic începând cu 23 ianuarie. După două săptămâni, țara a început să revină la lucru. După 5 săptămâni situația era complet sub control. Iar după 7 săptămâni numărul de persoane nou diagnosticate era infim. Să ne amintim că aceasta a fost zona cea mai afectată din China.
Vă amintim că acestea sunt benzile portocalii. Benzile gri, cazurile efective, s-au redus mult mai devreme (vezi Graficul 9).
Măsurile luate au fost similare cu cele luate în Italia, Spania sau Franța: izolare, carantină, oamenii au trebuit să stea acasă și să iasă doar pentru o urgență sau pentru cumpărări de alimente, monitorizarea contacților, testare, creșterea numărului de paturi de spital, interdicții de călătorie….
Totuși, detaliile contează.
Măsurile luate de China au fost mai drastice. De exemplu, oamenii au putut părăsi locuința doar câte unul o dată, o dată la trei zile, pentru a cumpără mâncare. De asemenea, măsurile au fost aplicate dur. Este foarte probabil că această duritate a oprit epidemia mai rapid.
În Italia, Franța și Spania, măsurile nu au fost la fel de drastice și nici aplicarea lor u a fost atât de dură. Oamenii încă se plimbă pe străzi, mulți fără măști. Acest lucru va duce cel mai probabil la prelungirea duratei Ciocanului: va fi necesar mai mult timp pentru a controla epidemia.
Unii oameni ar putea interpreta asta ca „Democrațiile nu vor putea niciodată să aplice această strategie pentru reducerea cazurilor”. Nu este adevărat.
Timp de mai multe săptămâni, Coreea de Sud a avut cea mai mare epidemie, după China. Acum, situația este în mare parte sub control. Și au reușit asta fără să le ceară oamenilor să stea acasă, ci în mare parte prin testare intensă, identificarea contacților și implementarea carantinei și izolării.
Următorul tabel ilustrează măsurile adoptate de diverse țări și impactul pe care acestea le-au avut.
Observăm că țările care au fost pregătite, care au avut autorități epidemiologice mai pregătite, educație privind igiena și distanțarea socială, precum și detectarea și izolarea timpurie, nu au fost nevoite să implementeze măsuri mai drastice ulterior.
Pe de altă parte, țări precum Italia, Spania sau Franța nu au făcut ce trebuia și au trebuit apoi să aplice Ciocanul mai drastic pentru a controla situația.
Lipsa măsurilor din SUA și Marea Britanie este în contrast puternic, în special în SUA. Aceste țări încă nu iau acele măsuri care au făcut ca Singapore, Coreea de Sud sau Taiwan să controleze virusul, în ciuda faptului că focarele lor cresc exponențial. Dar este o chestiune de timp. Fie se vor confrunta cu o epidemie masivă, fie își vor da seama mai târziu de greșeala lor și vor trebuie să compenseze cu măsuri de tip Ciocan mai dure. Nu există nicio scăpare.
Dar situația poate fi controlată. Dacă un focar epidemic precum cel din Coreea de Sud a putut fi controlat în câteva săptămâni fără măsuri de distanțare socială obligatorie, țările occidentale, care aplică deja strategia Ciocanului cu măsuri stricte de distanțare socială, pot controla cu siguranță focarul în câteva săptămâni. Este doar o problemă de disciplină, implementare și grad de supunere al populației.
După implementarea Ciocanului și controlul focarului, începe a doua fază: Dansul.
Dansul
Dacă se aplică măsuri de tip Ciocan împotriva Coronavirusului, în câteva săptămâni poate fi controlat și probabilitatea de a rezolva situația este mai mare. Apoi urmează efortul de controlare a virusului pe termen lung până când va exista un vaccin.
Aceasta este probabil singura și cea mai mare și mai importantă greșeală pe care o fac oamenii când se gândesc la aceasta etapă: să creadă ca va trebui să stea în casă luni în șir. Nu este deloc așa. De fapt, viețile noastre vor reveni cel mai probabil la normal destul de repede.
Dansul în țările care au reușit
Cum se poate ca țări precum Singapore, Coreea de Sud, Taiwan și Japonia sa aibă cazuri pentru mult timp, în cazul Coreei de Sud mii de cazuri, și totuși să nu ia măsuri de izolare socială în case?
Coronavirus: Coreea de Sud observa un “trend de stabilizare”
www.bbc.com
În acest material video, Ministrul de Externe al Coreei de Sud explică cum a reușit țara acest lucru. A fost destul de simplu: testare eficientă, identificare eficientă a contacților, restricții de călătorie, măsuri eficiente de izolare și carantină.
În această lucrare se explică abordarea din Singapore:
Interrupting transmission of COVID-19: lessons from containment efforts in Singapore
Vreți să ghiciți ce măsuri au fost luate? Aceleași ca în Coreea de Sud. În cazul lor s-a adăugat ajutor economic pentru cei aflați în carantină și cu restricții și întârzieri de călătorie.
Este prea târziu pentru alte țări să folosească aceste metode? Nu. Prin aplicarea Ciocanului, se asigură o nouă șansă de a face lucrurile corect. Cu cât așteptăm mai mult, cu atât măsurile de tip Ciocan vor fi mai dure și de durată mai mare, dar epidemia poate fi controlată astfel.
Dar daca toate aceste măsuri nu sunt suficiente?
Dansul ratei de transmitere (R)
Am denumit Dansul ca fiind perioada de luni de zile dintre Ciocan și un vaccin sau tratament eficient deoarece nu va fi o perioadă în care măsurile vor fi mereu la fel de dure. Unele regiuni vor înregistra iar scăpări, altele nu pentru perioade mai lungi. În funcție de cum evoluează cazurile, vom trebui să înăsprim măsurile de distanțare socială sau să le relaxăm. Acesta este dansul lui R: un dans al măsurilor dintre revenirea vieților noastre la cursul normal și răspândirea bolii, unul al economiei versus sănătate.
Cum va funcționa acest dans?
Totul revine la R. Dacă vă amintiți, reprezintă rată de transmitere. Inițial, la standard, pentru o țară nepregătită, este undeva între 2 și 3: în timpul săptămânilor în care o persoană este infectată, aceasta va infecta între 2 și 3 persoane în medie.
Dacă R este peste 1, numărul infectărilor crește exponențial într-o epidemie. Dacă este sub 1, acestea se sting.
În timpul Ciocanului, țelul este să aducem R cât mai aproape de zero, cât mai rapid posibil, pentru a înăbuși epidemia. În Wuhan, s-a calculat că R inițial a fost 3.9, iar după izolare și carantină centralizată a scăzut la 0.32.
Dar odată ce ajungi la Dans, nu va mai trebui să faci asta în continuare. Va trebui doar ca R să fie sub 1. Și poți face asta doar prin câteva măsuri simple.
Sursa detaliată și ipotezele făcute aici
Aceasta este o aproximare a cum răspund diverși pacienți la virus, precum și a contagiozității lor. Nimeni nu știe forma adevărată a acestei curbe, dar am cules date din diferite lucrări pentru a aproxima cum ar arăta.
În fiecare zi după ce contactează virusul, oamenii au un potențial de contagiozitate. Împreună, toate aceste zile ajung la 2.5 în medie.
Se presupune că există potențial de transmitere chiar din faza “asimptomatic”. După aceea, pe măsură ce simptomele se dezvoltă, oamenii de obicei merg la doctor, se diagnostichează și contagiozitatea lor scade.
De exemplu, la început ai virusul, dar fără simptome, deci te comporți normal. Când vorbești cu oamenii, răspândești virusul. Când îți atingi nasul și apoi deschizi ușa, următoarea persoană care va deschide ușa și își va atinge nasul se va infecta.
Cu cât virusul se dezvoltă în corp, cu atât devii mai contagios. Apoi, odată ce ai început să ai simptome, ai putea ușor să nu mai mergi la muncă, stai în pat, porți o masca sau să mergi la doctor. Cu cât sunt simptomele mai semnificative, cu atât te vei distanța social mai mult, reducând răspândirea virusului.
Odată ce ești spitalizat, chiar dacă ești foarte contagios, nu vei răspândi virusul la fel de mult fiind deja izolat.
Aici se poate vedea impactul semnificativ al politicilor aplicate de Singapore sau Coreea de Sud:
· Dacă oamenii sunt testați masiv, pot fi identificați chiar înainte de a avea simptome. Fiind în carantină, nu pot răspândi nimic.
· Dacă oamenii sunt instruiți să recunoască simptomele cât mai devreme, reduc zilele în zona albastră și deci rata totală de transmitere.
· Dacă oamenii sunt izolați imediat ce au simptome, transmiterea din zona portocalie dispare.
· Dacă oamenii sunt instruiți cu privire la distanța personală, purtarea măștilor, spălarea mâinilor sau dezinfectarea suprafețelor, răspândesc virusul mai puțin pe întreagă perioada.
Avem nevoie de măsuri mai dure de distanțare socială doar când toate cele de mai sus eșuează.
Rezultatul investiției în distanțare socială
Dacă cu toate aceste măsuri ne aflăm încă cu mult peste R=1, avem nevoie să reducem numărul mediu de oameni pe care fiecare persoană îl întâlnește.
Există metode foarte ieftine de a face asta, cum ar fi interzicerea evenimentelor cu mai mult de un anumit număr de persoane (de ex 50, 500) sau solicitarea oamenilor să lucreze de acasă când se poate.
Altele sunt mult, mult mai scumpe, cum ar fi închiderea școlilor și universităților, solicitarea că toată lumea să stea acasă sau închiderea barurilor și restaurantelor
Acest grafic este o invenție pentru că nu există încă. Nu a făcut nimeni suficientă cercetare cu privire la asta și nu a pus nimeni alături măsurile într-un fel astfel încât să poată fi comparate.
Ghinion, deoarece este singurul cel mai important grafic de care politicienii ar avea nevoie că să poată lua decizii. Ilustrează ceea ce se întâmplă în mintea lor.
În timpul Ciocanului, politicienii vor dori să reducă R cât de mult posibil prin măsuri care să rămână tolerabile pentru populație. În Hubei au ajuns până la 0.32. Poate nu avem nevoie de atât: poate doar la 0.5 sau 0.6.
R trebuie să fie cât mai aproape de 1 în timpul Dansului, dar stând sub 1 pe termen lung. Acest lucru previne o nouă explozie a cazurilor totodată cu eliminarea măsurilor cele mai drastice.
Asta înseamnă că ceea ce fac liderii, fie că o realizează sau nu, este să:
· Listeze toate măsurile pe care le pot lua pentru a reduce R
· Să înțeleagă beneficiul aplicării lor: gradul de reducere al R
· Să le calculeze costul: economic și social.
· Să ordoneze inițiativele pe baza raportului cost-beneficiu
· Să le aleagă pe cele care dau cea mai mare reducere a R până la 1 și cu cel mai redus cost.
Tabelul de mai sus este doar pentru scopuri ilustrative. Datele nu sunt reale. Aceste date nu există încă astăzi, însă ar trebui să existe. De exemplu, lista de la CDC este un start bun, dar îi lipsesc lucruri ca măsuri de educație, declanșatoare, estimări de costuri și beneficii, detaliile măsurilor, contramăsurile economice/sociale….
Încrederea lor în aceste cifre va fi scăzută inițial. Totuși, așa vor gândi — și ar trebui să se gândească.
Trebuie să se formalizeze procesul: Înțelegerea că este un joc al cifrelor în care trebuie să învățăm cât mai rapid unde suntem cu R, impactul fiecărei măsuri asupra reducerii R și costurile economice și sociale ale măsurilor.
Doar atunci vor fi capabili să ia o decizie rațională asupra listei de măsuri pe care să le ia.
Concluzie: Câștigați timp
Coronavirusul încă se răspândește aproape peste tot. 152 de țări au cazuri. Suntem în contratimp. Dar nu trebuie să fim: este o cale clară prin care să ne gândim la asta.
Unele țări, mai ales cele care încă nu au fost lovite semnificativ de Coronavirus, se pot întreba: Ni se va întâmplă și nouă? Răspunsul este: Probabil deja s-a întâmplat, doar că încă nu ați observat. O dată ce va lovi cu adevărat, sistemul vostru medical va fi într-o stare chiar mai proastă decât în țările bogate unde sistemele medicale sunt puternice. Mai bine să fiți în siguranță decât să va pară rău, luați măsuri acum.
Pentru țările unde Coronavirusul este deja acolo, opțiunile sunt clare.
Pe de o parte, țările pot lua ruta minimizării: crearea unei epidemii masive, copleșirea sistemului medical, moartea a milioane de oameni și eliberarea unor noi tulpini ale virusului în lume.
Pe de altă parte, țările pot lupta. Se pot închide acum pentru câteva săptămâni pentru a câștigă timp, a crea un plan de acțiune și a controla virusul până când vom avea un vaccin.
Guvernele din jurul lumii, inclusiv unele ca SUA, UK, Elveția sau Olanda au abordat până acum strategia minimizării.
Asta înseamnă că renunță fără a lupta. Văd că alte țări au luptat cu succes, dar spun: “Noi nu putem face asta!”
Dar dacă Churchill ar fi zis același lucru? “Naziștii sunt oricum peste tot în Europa. Nu putem lupta cu ei. Hai să renunțam.” Asta este ceea ce multe guverne din lume fac astăzi. Nu va dau o șansă să luptați. Trebuie să o cereți.
Dați mesajul mai departe
Din păcate, milioane de vieți încă sunt la risc. Dați mai departe acest articol — sau oricare altul similar — dacă credeți că puteți schimbă opinia oamenilor. Liderii trebuie să înțeleagă asta pentru e evita o catastrofă. Momentul acțiunii este acum.
Daca esti expert in domeniu si vrei sa critici sau sustii articolul sau parti din el, te rog sa lasi o nota aici si voi raspunde.
Daca vrei sa traduci acest articol, fă-o pe Medium și lasă-mi o notă cu adresa. Mai jos sunt traducerile disponibile acum:
French
Chinese Traditional (full translation including charts, alternative translation)
German
Portuguese (alternative version)
Russian
Italian
Japanese
Vietnamese
Turkish
Polish
Icelandic (alternative translation)
Greek
Bahasa Indonesia
Bahasa Malaysia
Farsi (alternative version outside of Medium)
Czech (alternative translation)
Dutch
Norwegian
Hebrew
Acest articol este rezultatul efortului enorm făcut de un grup de cetățeni normali care au studiat non stop pentru a găsi toate studiile relevante și pentru a le structura într-un document, în caz ca va ajuta și alți oameni să proceseze informația existentă despre coronavirus.
Mulțumiri speciale pentru Dr. Carl Juneau (epidemiologist și traducător al versiunii în franceză), Dr. Brandon Fainstad, Pierre Djian, Jorge Peñalva, John Hsu, Genevieve Gee, Elena Baillie, Chris Martinez, Yasemin Denari, Christine Gibson, Matt Bell, Dan Walsh, Jessica Thompson, Karim Ravji, Annie Hazlehurst și Aishwarya Khanduja. Acesta a fost un efort de echipă.
Mulțumesc de asemenea lui Berin Szoka, Shishir Mehrotra, QVentus, Illumina, Josephine Gavignet, Mike Kidd și Nils Barth pentru sfaturi. Mulțumesc companiei mele, Course Hero, pentru că mi-a acordat timpul și libertatea să mă concentrez pe asta.
